sunt zile în care mă dor toate cuvintele. le-aș înfășura așa, în aburii calzi ai iluziei că ploaia spală până și uitarea. și tăcerea. și frângerea.
sunt zile în care mă dor tăcerile. în ascunzișul lor de ploi, tristețile sunt aidoma șerpilor legați de glezne: crezi că dorm, dar e de-ajuns o mișcare pentru ca ele, tristețile, să-și înfigă iar colții adânci în suflet.
zile care dor. de-o vreme parcă sunt mai multe decât celelalte, acelea în care respiri și zâmbești cu tot sufletul, atins de-o bucurie mare, mare și atât de fragilă. baloane de săpun. uneori peste aceste zile care dor aș vrea să am puterea să suflu cu baloane de săpun ca în copilărie, atunci când credeam cu toată puterea și inocența mea că e de-ajuns…
”mi-e frică, tată!” și pleoapa închisă, separând dintr-o dată tot ceea ce știai, tot ceea ce iubeai, tot ceea ce alcătuia rostul simplu al vieții. care viață? când îngerii se vând tot mai tineri cerului de dincolo de nori, zilele dor, zilele mor…
respir. sorb în zori amarul din cafeaua aceasta prelungă… și dacă tac, este pentru că mă dor ochii închiși, lumina stinsă, chipurile pe care giulgiul durerii a căzut ca o sentință prea crudă. zile care dor… ale mele, privind, ale tale arzând.
poate că într-o zi am să revin, poate că într-o zi ploaia va reuși să spele tot ceea ce tac acum. clipe. respirații, amintiri, răsuciri. întrebări fără rost. pune-mi un pled peste inimă, peste aceste zile care dor, peste mâine și amintirea lui ieri. astăzi am să mă prefac cuminte că înțeleg și că pot accepta.
sunt zile care dor, atunci când îngerii mor.
Îți doresc doar zile senine, cu zâmbete și bucurii. Pledul ți l-ai putea așterne singură peste inima tristă, peste un ieri mai tern, peste aripi de înger, să-ți înveselești trăirile, cuvintele, privirea. Or trece toate… Să fii bine, Psi!
crucile nu trec, dana.
cumva, de fapt, am simțit nevoia să vărs totul în cuvinte, în orice cuvinte mi-au trecut prin cap, fără să caut ceva, în felul meu de a mă scrie cât sunt departe de acest loc de fapt.
danke…
Dacă aş putea face ceva, orice, să îţi fie bine, aş face negreşit! Gânduri bune şi calde îţi trimit.
ştii… dacă mi s-ar permite vreodată să dispar, să mă ascund în ceva, în… undeva, în textul ăsta aş alege să mă pierd. Aşa… pur şi simplu.
Pisico, sunt și luni de zile care dor… dacă nu răzbătea câte-o rază de soare, greu lucru mi-ar fi dat Dumnezeu, în care eu mă încred deplin, fără să fiu vreo creștină bună sau practicantă.
Numai că mă gândesc sau mă gandeam la un moment dat că dacă am putut duce atâtea zile… și cu siguranță mă mai așteaptă, poate mă lasă să gust si din bucurii iar atunci imi încarc puțin bateriile și mă întorc în labirint.
Știi că ieșim într-o zi și-o să fie soare, da? Și ce-o să-l mai apreciem atunci!
pentru mine, hapi, e o învălmășeală tare ciudată de un timp: zile ca niște sori, cu imensă bucurie și emoție și apoi frângeri, cruci cărora le-am uitat deja numărul. e un an bolnav și-l vom duce, că trebuie. vorba ta, ce ne-a dat Dumnezeu, e de dus. apoi râdem la soare. dar undeva, în colțul ochiului rămâne lacrima: îngerii mor.