elantris (tot din lumea lui sanderson)

seria fantasy masters a editurii palladin ar fi fost cu certitudine incompletă fără volumul de debut al făuritorului de lumi, așa cum l-am numit deja pe sanderson, atunci când povesteam calea regilor, seria care la momentul actual rămâne favorita mea, deși știu deja în jurul meu oameni care o preferă pe cea a născuților în ceață.

de când am scris cele două povești, căci recenzii ar fi prea mult, m-am bucurat că oameni din jurul meu au citit la îndemnul meu aceste cărți și am schimbat impresii pe marginea lor. cumva, sanderson știe deja, oamenii mari au nevoie de povești, se hrănesc cu ele și se bucură de ele ca de un vis. elantris este primul vis pe care l-a dăruit sanderson lumii, volumul său de debut, apărut acum 11 ani, o carte de dimensiuni mult mai mici decât stormlight archieves ori mistborn, dar la fel de frumoasă, despre o lume a elantrisului lovită de shaod, despre o străucire pierdută și zei care, căzuți în mizerie, parcă refuză să moară, o poveste în care iubirea, așa cum este ea, se împletește cu tema religiei.

spre deosebire de celelalte cărți ale lui sanderson, elantris are doar o palidă continuare, sub forma unui text de 25 de pagni care aduce unele completări la povestea inițială. deși a mai fost publicată în limba română, elantris s-a bucurat de mai puțină atenție decât suratele ei de mai mare amploare și se simte pe alocuri că povestea lui raoden cel atins de shaod și a miresei sale, prințesa sarene din teod, este doar începutul, ascuțișul de condei al celui aflat acum pe listele cititorilor pasionați.

probabil că ar fi trebuit să citesc cărțile lui sanderson în ordinea firească.  mi s-ar fi relevat astfel faptul că de la elantris la stormlight archives el a evoluat mult în scrierea cinematografică și în felul de a contura personaje. altfel, cu excepția celor doi amintiți deja, rămân prea puțin folosiți aonii de pildă (spre deosebire de micul spren din calea regilor, de pildă), iar gyornul hrathen, prin comparație cu lordul leguitor ori szeth fiu-fiu vallano, este personajul negativ prea puțin exploatat (chiar dacă sanderson reia ideea că granița dintre bine și rău este relativă).

probabil elantris este dintre toate scrierea lui sanderson care coboară cel mai mult în lumea religiei, cea acceptată în luptă cu cea impusă, fie și prin vărsare de sânge, o lume în care rolul femeilor pur decorativ este răsturnat de apariția prințesei sarene care devine văduvă înainte de a se căsători, acompaniată subtil de micuța kaise, personaj întru totul secundar, dar care mie mi-a plăcut cum a fost creionată. magia este și ea prezentă în carte, iar cele două religii de care vă spuneam, shu-dereth și shu-korath sunt ingredientele care fac din elantris o lume aparte, o poveste de crăciun, așa cum spunea mihaela în urmă cu ceva vreme ori una de vacanță, că tot ne despart puține zile de ea.

apărută la editura tritonic inițial, din februarie ea se regăsește alături de prima carte din seria stormilght archives, la editura palladin și v-o recomand.

”eternitatea s-a sfârșit acum zece ani”

și aștept cu nerăbdare traducerea words of radiance!