pe-urzeala destrămată a tăcerii,
într-un orgoliu de amurg,
spre violet,
trecea incompatibil un profet
sub giulgiu-i alb, strivind cuvinte,
ţesute-ntr-un război olog
în care, luciu stins, de aventură,
se oglindise-n vechi legende penelopa
în aşteptarea ei neţărmuit albastră,
dor de nevastă, dor de piatră,
cu tâmple argintii de-acum
ca un recviem mut
al vremurilor de iubire stinse,
roşind palatele obrajilor sub văl
cu amintirea lor fierbinte.
– ce-i mult? ce-i mic?
se întreba şoptind profetul
în barba lungă, fremătând,
sub marş fierbinte
dinspre vânt,
când pietrele-cuvinte rătăceau
ca florile uitate pe afet.
– ce-i un poet?
Pentru că nu permiți cuvinte de laudă, nu pot să zic nimic. Nu pot să fac analiză de text. Aș citi și reciti… Atât. Tu înțelegi ce vrei. E… poezie. Chiar e.
poți să faci analiză pe text și fără laude, sava.
Grea întrebare – ce-i poetul, oare…?
Mai bine să trecem la cele lumeşti şi anume “oglindinse-n” şi (nesigur – licenţă poetică?) “neţărmurit”.
Ce-ar fi poetul fără corector – mă-ntreb şi eu, aşa, ca din topor…
Unde e secţiunea pentru reclamaţii că n-avem voie cu laude? Că aşa nu se mai poate….
mulțam corectoare!
făcem, coniță-potecuță, făcem acușica.
O placere
Asta e un poet, o… poetesa!
Te imbratisez tare, tare si indelung!
Gerne, liebe Freundin!
Eu votez cu potecuța. Nu te lăudăm dar știi? Uneori e avântul și hâc. Înghiți ce-ai vrea să spui că no… îți vine.
Nu, uneori nu poți să faci analiză pe text pentru că textul nu permite analiza. Îl îmbuci așa cum e. Și atât.
Să știi că am o problemă cu bolgul tău. Nu îmi vin niciodată răspunsurile tale.
știu. numai că, vezi tu, sava, prea mulți ani s-au așternut pe-aici la taifas și laude ipocriți de toate soiurile. și oricât m-am zbătut să alung mierea cuvintelor lor otrăvite, acelea care au precedat invariabil bârfa și invidia, răutatea și mizeria, am sfârșit doar prin a obosi. eu scriu pentru că așa mă știu pe mine fiind, curgând prin cuvânt și căutând sensul. uneori sună bine, alteori greșesc, mă împiedic și cad și mă ridic iar de-a dreapta cuvântului, cel mai neînsemnat slujitor al lor. am cochetat cu gândul de a închide comentariile ori de a readuce moderarea, dar mi-am zis că puțini dintre voi meritați mai mult de la mine.