în primăvara asta

ne-au înflorit crucile în primăvara asta,
parcă-s prea multe îngropăciuni între noi,
seninul se-ascunde sub giulgiu de ploi,
și ciorile bolnave își vântură năpasta.

ne-au împietrit inimile în primăvara asta,
parcă prea mulți caută oase de ros
lumea toată e întoarsă pe dos
pentru fericire deplină apăsați tasta…

cândva, poate, am să termin și poezia asta…

11 thoughts on “în primăvara asta”

  1. tasta “N”, cu “N” de la Necunoscută,
    de la Neştiinţă, de la Nenăscută,
    de la Nebunie, de la Neputinţă,
    de la Nepăsare, de la Nefiinţă;
    de la Nu-mai-era…
    et cetera.

  2. Doar, c-o fi după mersul naturii. Dar la celelalte îngropăciuni, cele nefizice, acolo mă înfiorez şi mă îngrijorez eu. Că-s ca mărgelele pe aţă… şi s-a rupt aţa de mult…

  3. ..cand crucile incep a purta nume din ce in ce mai cunoscute ochiului, sufletului, nici nu mai poti privi spre…mâine. Eu o fac cu grija.

  4. citisem deunăzi în ce ritm se moare în românia. judecând după cele din ultima săptămână eu tac și privesc așa, în gol, adriana. multe goluri în jur.

Comments are closed.

error: Content is protected !!