ne-au înflorit crucile în primăvara asta,
parcă-s prea multe îngropăciuni între noi,
seninul se-ascunde sub giulgiu de ploi,
și ciorile bolnave își vântură năpasta.
ne-au împietrit inimile în primăvara asta,
parcă prea mulți caută oase de ros
lumea toată e întoarsă pe dos
pentru fericire deplină apăsați tasta…
cândva, poate, am să termin și poezia asta…
Roz! Tasta ROZ(i)!
ruoz se scrie corect, ruooz se cetește, rozalia draghe!
Primăvara asta o dă-n toamnă târzie. Uneori. Doar în unele zile mai sucit-ploioase.
tasta “N”, cu “N” de la Necunoscută,
de la Neştiinţă, de la Nenăscută,
de la Nebunie, de la Neputinţă,
de la Nepăsare, de la Nefiinţă;
de la Nu-mai-era…
et cetera.
parcă prea
mult negru-n lumină,
parcă prea
deloc fericire deplină,
too many
bad forcibly kind –
please press ERASE
and then unwind…
The cardigans – Erase and unwind (extended version)
zile în care oamenii mor… da, sava.
da, de la trecere în lumea de dincolo. apăsați tasta n.
doar niște îngropăciuni, dragoș. doar atât.
Doar, c-o fi după mersul naturii. Dar la celelalte îngropăciuni, cele nefizice, acolo mă înfiorez şi mă îngrijorez eu. Că-s ca mărgelele pe aţă… şi s-a rupt aţa de mult…
..cand crucile incep a purta nume din ce in ce mai cunoscute ochiului, sufletului, nici nu mai poti privi spre…mâine. Eu o fac cu grija.
citisem deunăzi în ce ritm se moare în românia. judecând după cele din ultima săptămână eu tac și privesc așa, în gol, adriana. multe goluri în jur.