în inima mea dorm îngeri cu săbii,
dorm focuri înalte
și-n lumea de scrum
inima mea bate oricum,
când se-ncaieră orbii.
în inima mea sunt o mie de inimi
toate șoptind inocent și stângaci
cresc peste inima mea
grei, ce copaci,
frunze de jad, fulger de cetini
în inima mea ard tăcerile toate
albi precum morții
norii se zbat,
inima mea parcă-i iad vinovat
de uitare și noapte.
în inima mea se aud, în amurg
lacrimi curgând
ca un tropot de cai,
inima mea zice: hai!
și bătăile ei parcă-s rug.
în inima mea e-un război și o geană
cerul s-ar prinde în ea
dezlegat,
orb precum cel vinovat,
în inima mea e un foc
și-o icoană.
du-te îți spun, pe altarele nopții
inima mea e-un balon de săpun
totul e ars,
totul e scrum,
când în ea se-aud morții.
coronografie în dezlipire continuă. pentru atunci când tăcerile toate vor face dreptate.
In inima mea ard cuvinte nestinse
Insirate pe pagina alba de-un pisic
Se topesc lumanari de uimiri nestiute
Si in urma-le parc-ar ramane, un pic
De pioasa tacere.
Când în ea se prind hoții de cer senin.
senin mai cătră primăvară, zic.
zice bine Alma, ‘ de cer senin’, pisoi. nu poti termina poezia asa: cat sa fie inima unui pisic de mare ca sa incapa atata durere in ea?!
lasam jadul si cetina, chiar si baloanele de sapun, insa pe hoti ii arestam si-i trimitem pe pustii…
carevasazica a venit muza pe la tine, desi tu erai cu ochii eczact unde nu tre’…
ha? unde ieream cu ochii, mă rog, măi chiu?
poezia s-a scris în fixe 5 minute, ca ”diobicei”. dar la finbal am modificat și astăzi, chiar și astăzi…
la finbal(l) nu e bine, ie un fel de modifycat: zici ca a venit ala negru taciune peste rimele pisicului…
yo nu stiu de ce zice Freddie ca prea multa iubire te omoara?! chiar de-o fi sa fie, tot e mai bn decat sa crapi din prea mult colesterol…
faina piesa…
ei, naaa! ieri a fo’ 24 noiembrie, deci: freddie trecu pă ailantă lume, așa că mi-am amintit care sunt reginele mele preferate.
cât despre ultima stroafă, ultimul viers adică, hai, aș mai putea schimba verbul, dar atâtica. numa’ atâtica.
Si-n inima mea este foc
Ce-l sting trei vegele de fier.
Adesea-i furtuna ori susur stingher
Dar nu mai gasesti nici un loc.
Bornele reci stau legate
de fire ce sunt ca odgoane
topite, ascunse, intrate in carne,
sperand sa se faca uitate!
Ce sa mai zic? Felul in care pui tu realitatea in poezie este absolut vis! Eu, terre a terre, o descriu brutal!
Minunato!
ps. Sa ma ierti cu nu am mai lasat de mult mesaj aici desi te-am vizitat! Iti voi scrie! Cu drag
buna mea, cita mea, nu am ce să iert.
comentariul tău îmi întărește convingerea că eu scriu mai bine poezie decât proză. sau așa vreau să cred…
mie poezia mi-a parut ca ti se trage tot de la Colectiv. si, da, vazusem si de regina ta, de pe lumea ailalta…
bine, schimba verbul ‘ hotii’, pls.
poate că de la colectiv, poate că de la altceva… who knows, chiu?
nopții rimează cu ”verbul” hoții.
pey, atunci conjuga verbu’ , la persoana care stie de la ce a plecat poezeaua ta.
‘căci in ea se ascund moții’, si rimeaza chiar …
m-am gândit. m-am gândit cum să evit fix acest cuvânt.
ce sa mai zic… toata poezeaua e o arsura, un razbel chiar, asa coronografie la nimenea sa nu fie, nici macar jadul n-o salveaza…da’ hotii m-au enervat cel mai tare. nici nu stiu daca egzista legislatie corespunzatoare pt. hotii din inima??
baga ‘ cerul senin’ al Almei macar, pisoi capos!!
Mie-mi place cu-adevărat proza la tine, asta îmi pare că te definește.
Coronografie? Mai bine un set amărât de analize pentru că oricum, așa cum intuiești, cred și eu: dragostea ne pune căpăcele pe inimă pân la urmă. Sau colesterolul.
PSI nu se stie cand… se-aprinde Romanu în mintea ta
Iată un domeniu care te poate lua prin surprindere la orice vârstă.