liebster award romantic

pe romantic , robert adică, îl știu de ceva ani. buni. l-am văzut de multe ori pe la blogmeeturile noastre, îl citesc (și) pentru că este brașovean și am pentru el admirație sinceră (deși pe la începuturi îl priveam oblic, cu mirare și curiozitate- na că am zis-o). admirație pentru că fotografiile lui exprimă mereu frumosul din jur (să-l fi văzut cum a scotocit tot crițul în ziua aceea de la haferland, de mi-a pierit gândul să mai fac poze) dar mai cu seamă pentru că aleargă, este prezent la tot felul de manifestări, se implică în proiecte în care crede.

și mare mi-a fost mirarea să văd că liebster award vine astăzi tocmai de la el. mulțumescu-ți omule. pentru tot.

deși evit să dau din casă, oricât de voalate îmi sunt răspunsurile, iată ce zice mâțul pervazier…

de când scrii?

am mai spus, prima mea poezie am scris-o la opt ani, în clasa a doua și era despre toamnă. cumva am scris mereu, de când mă știu, speriindu-i pe ai mei cu imaginația mea. poate că de aceea, atunci când am apărut pe blog- sau pe pervaz cum mai spun eu- acum cinci ani și ceva, nișa literară era cea în care aveam să mă regăsesc. culmea este însă că blogul a apărut pentru că mă bătea o prietenă la cap să-mi fac unul, iar eu am cedat într-un final spunându-i: ok, îl fac, dar literatura va fi departe de el. din fericire blogul a devenit literar mai repede decât mi-a luat mie să mă mut pe domeniu propriu.

ce îți doreai să te faci ”când vei fi mare”?

am cochetat mereu cu ideea de dascăl. apoi, când am descoperit chimia, mi-am dorit să amușinez printre retorte și eprubete. am devenit cu totul altceva, deși a fi trainer se apropie oarecum de meseria de dascăl (a fi dascăl în mintea mea este mai mult decât profesor). din păcate însă munca de trainer îmi ocupă mai puțin decât mi-aș dori. majoritatea timpului sunt un vânzător. și știu că sunt unul bun. chimia ca profesie a dispărut și ea, dar pasiunea pentru chimia parfumurilor a rămas, motiv pentru care scotocesc internetul după ele și scriu uneori pe-aici.

care este, în scris, tema favorită?

hm, greu. tema centrală a scriiturii mele este iubirea. chiar și actul în sine al scrierii este o formă de iubire, fie că recunosc, fie că ascund asta.  dar de obicei scriu fără să îmi dau seama prea bine ce anume scriu, este un soi de detașare greu de explicat pentru care este nevoie de rutină și de exercițiu. hemingway avea o vorbă mare și se pare că se verifică: oprește-te atunci când știi ce se va întâmpla în continuare. și tot el spunea: nu descrie emoția, creeaz-o. deși spun mereu că scrisul meu este o joacă, este de fapt una serioasă, dacă iau în seamă sfaturile maeștrilor.

cărțile- pe hârtie sau electronice? argumente.

chiar și ceea ce apare pe acest blog este mai întâi scris cu stiloul, pe hârtie, o anume hârtie și un anume fel de stilou, sunt extrem de fixistă cu asta, deci este previzibil răspunsul meu: iubesc cărțile în formatul lor, cel consacrat, de hârtie. îmi place să petrec ore de relaxare cu câte o carte, două alături. sigur, am încercat și formatul electronic, dar îmi place mirosul de hârtie tipărită, muzica paginilor întoarse. și atmosfera de librărie, anticariat, bibliotecă.

ce meserie ți-ai alege dacă ai lua-o de la capăt?

îmi place ceea ce fac. poate că de-aș lua-o de la capăt aș deveni mai devreme freelancer. mult mai devreme. și chiar și blogul l-aș deschide cu niște ani mai repede.

ce bloguri îți plac?

din lumea criticii de parfum sunt vreo zece pe care le citesc constant. din lumea literară sunt câteva, aici este o listă care suportă mereu modificări și ajustări, este importantă starea de spirit a celui care scrie dar și a receptorului, a consumatorului de literatură. din jurul meu mi se pare corect să-i urmăresc pe bloggerii brașoveni, comunitatea din care fac și eu parte, chiar dacă scriu diferit de mine. de multe ori primesc informații valoroase de la ei. și-ar mai fi, din vechea gardă -sau clubul psi dispărut acum un an- câteva nume. prieteni.

de care împlinire te bucuri cel mai mult până acum?

de familia mea. de acel doi devenit unul și amintirile pe care ni le-am făcut împreună. și de poezia scrisă în doi, a vorbi despre limba română. a fost un premiu onorant, dar mai prețioasă este, rămâne, amintirea scrierii în sine. o zi nebună în care doi oameni au scris. la fel. iar numele mari care ne-au privit ca pe un întreg… da, ei, da, a fost o onoare.

ce carte ai recomanda, indiferent de anotimp?

cărțile și anotimpurile sunt în relație de independență. eu am citit zăpada lui orhan pamuk fiind la mare și s-a dovedit că venise timpul să o citesc. cartea pe care eu o ador, mereu va fi așa este narcis și gură de aur a lui hesse. de ceva vreme își împarte locul în sufletul meu cu hoțul de cărți a lui markus zusak.  ca și la parfumuri, evit să recomand cărți pentru că totul ține de percepția și preferințele fiecăruia. și de moment. eu am momente în care efectiv simt nevoia să-mi umplu mintea cu literatură comercială, fără pretenții prea mari, pe care o uit repede. alteori însă mă cufund în poeme dificile peste care am trecut altă dată în fugă.

pe cine nominalizez eu la acest premiu?

din răspunsurile de mai sus este deja previzibil că unul dintre nume este, trebuie să fie, cel al lui bogdan cu mențiunea sau urarea: să te iubească timpul într-atât încât să scrii mult, mult mai mult. știu că lepșele îți displac, dar ăsta este un premiu: liebster award. iar cea de-a doua persoană nominalizată este călin, omul ale cărui fotografii mă provoacă deseori să scriu. cu mențiunea: mulțumesc că ești. tu.

• să-i mulţumeşti persoanei care te-a nominalizat menţionând în postare link-ul către blogul ei
• să răspunzi la toate întrebările primite;
• să nominalizezi la rândul tău bloggeri;
• să dai mai departe întrebările la care să răspundă cei nominalizați de tine;
• să le trimiți celor nominalizați un link la postarea în care i-ai numit, pentru a-i informa.

* Premiul liebster este un premiu online dat de bloggeri unor alți bloggeri pe care ei îi consideră dragi (“liebster” vine de la “liebe” – din germană = dragoste,).”