când ni se așează vorbele rotund,
ca niște îmbrățișări, abia desenate,
pe umerii care dor de atâta absență,
aripi pierdute ce cheamă o noapte,
când ni se preling ca din miere, rotund,
zâmbetele, ale tale parcă mai mult
și desculț
când cobori peste ape de șoapte,
când rotund este zvonul și dorul nătâng
ce mă ține cumva mai aproape
inimă! cer să ni se facă dreptate
în noaptea cu umăr gol și rotund
și prelung,
doar o aripă ruptă.
și singurătate.
5 thoughts on “rotund”
Comments are closed.
sau așa:
https://www.youtube.com/watch?v=j-ROB8kI_fw
dacă e cu sau, m-ai derutat de tot pt. ca ambele piese sunt tare faine.
parcă Katie îmi place mai mult- e mai convingătoare când ‘cere să i se facă dreptate’.
chiar, tu cui ceri ?
mie însămi îmi cer… uite-așa: îmi cer un cer
aşa, că mi-era că ceri de la cel mai cerut din ceruri, cercetat şi de multe ori certat când nu rezolvă toate cererile. de la tine, însăţi, cere- acolo e cerul şi ce-i mai jos de el, imediat sub nori.
dreptatea pe care o ceri pt. voi e în_seva cuvântului tău poetic tEstat(şi verificat), însă dacă tu eşti dedublată- cea care ceri şi aceeaşi care dai- mă întreb cine primeşte, că pisicile trişează…
păi io mi-ss și beneficiarul, dacum! doar pisică suntem!