scrisoarea de sub curcubeu

la un semn, deschisă-i calea
şi se-apropie de cort
un bătrân atât de simplu
pare popă, da-i cam mort

-o, satană-n curcubeie
ce-mpânzeşti seninul cer
nici bărbat şi nici femeie
şi priveşti cu ochi de jder

piei din calea mea umbrelă
colorată şi feroce
tresări ca o gazelă
popa cu tremur în voce.

-te blestem la nebunie
din amvon îţi rup culoarea
negru să îţi fie cerul!
îşi cădelniţă mirarea

popă surd, dar plin de vlagă,
tremurând pe sub sutană.
astăzi ai uitat că dragă
şi pârdalnică codană

ţi-a fost ucenicul petre
când citea dintre scripturi
iară noaptea, printre pietre
vă sorbeaţi cu zece guri.

ai uitat părinte noaptea
când priveai cu ochi fierbinţi
şi-l ademeneai cu şoapta
alergându-l printre sfinţi.

astăzi tremură în carne
amintirea de-altădat
e uşor să arzi culoarea
de umbrelă, da-i păcat

că din ceruri lin coboară
şapte zâmbete aprinse
şi te-ntreb ca prima oară:
ce te mânie părinte?

că petrică e cu altul
dus demult, pe înserat
şi-ai rămas privind la cerul
de umbrele colorat?

poezia s-a dorit iniţial un răspuns la scrierea comiculturală, dar a devenit un pamflet. orice asemănare cu vreo realitate este absolut întâmplătoare.

9 thoughts on “scrisoarea de sub curcubeu”

  1. Vezi dar bine ! Cerul ăsta
    De umbrele colorat
    luminează azi cărarea
    hoțului de mi-a furat
    liniștea dintre mătănii
    cu Petrică cel plecat.

  2. Printre accese de tuse estival-autumnală, salut cu obiectivitate subtila și comica matale creație! happy
    Eu am uitat să fiu comic, s-a simțit, cred, greața în nuanțele mele.

  3. Frumos curcubeu în sutan-ai pictat, frumos fi-va timpul, de ei de-am scăpa! Rămână doar gândul, frumos întrupat în buna credință și-n vers creionat.

  4. gândul meu era departe de frumos. chiar ironic s-a dorit a fi, mugur. pentru că punctul de pornire era unul… nebun, dintr-o lume la fel de nebună.

Comments are closed.

error: Content is protected !!