lacrimi de brumă,
stele de apă
inima mea toate le-ncapă
sfere, mărgele
rostogolire
roşu în soare-arcuire.
lacrimi de ceaţă
pleoapă sfioasă
inima mea, văl de mireasă
şoapte de roşu
coapte în soare
inima mea, o mirare ce doare.
brumă nebună
hai şi alungă
toamna ce plânge în strungă
soare nebun
prinde-mă scrum
inima mea este… noapte şi fum.
poame mărgele
cer de nuiele
dorul de roşu al inimii mele.
inima mea? o măceaşă
în ceaşcă.
sursa foto: călin, acelaşi prieten bun.
Inima mea umbla hai-hui
pe strazi, de dorul nu stiu cui,
si plange-apoi, la mine-n piept,
de dor de inima, eu cred.
Si ar mai sta, ar mai fugi,
sa-i aib-o inima ar dori,
sa o iubesca si pe ea,
macar o data, cineva.
“sa aib-o inima” ( m-am grabit, scuze!)
am să-ţi leg inima cu cireşe pentru ca cel drag să te recunoască atunci când vine.
Cu cirese amare, poate…
amare???? oricum, bună dulceaţa din ele.