ca formă supremă de sinceritate,
ca patimă,
ca respiraţie şi fel de a fi,
ca blestem,
ca mistuire şi mistificare,
ca legare,
ca inconştienţă,
ca operaţie fără anestezie pe un cord deschis,
ca mirare,
ca început şi sfârşit,
ca nesfârşită iubire,
ca intransigenţă,
ca drum fragil pe marginea lumilor,
ca nod.
despre ea şi toate acestea
am să tac astăzi.
sursa foto:salome desigur… chiar mi-ar plăcea să-mi zâmbească o maşină de scris vegheată de pene de păun.
Da. Starea asta o ai sau nu! Nu exista jumatati de masura. Si, daca exista, ele dau un ce lipsit de… farmec!
Tu … esti metafora! Deci… starea de poezie este in tine!
Sa-ti fie bine si sa scrii!
să urci pe muntele tău, cita, cu seninătate și împăcare. cum bine știi deja eu scriu. învăț să fac asta în fiecare zi, de la capăt, ca pe un dar pentru om.