dincolo, dincoace

dincolo de cuvinte moare un om. lacrima lui, de-acum uscată, se mai sărută vinovat cu uitarea. cineva privește o piatră. albă și mică, ea ar putea deveni cuvânt.

dincoace de cuvinte râde un om. zâmbetul lui, desenat cu sânge uscat, se îmbrățișează cu șoapta aceea numai aparent nevinovată: mori, mă! cineva ridică o piatră. albă și mică ea poate fi o armă.

dincolo, dincoace… a trecut un an.