la rose…

în urmă cu trei ani, la propunerea lui liviu, am demarat o frumoasă colaborare cu clement.media și pentru  o perioadă de timp am publicat acolo, cu emoție, câteva dintre încercările mele de a desluși pentru curioși o lume mai puțin cunoscută nouă, cea a parfumurilor.

și îmi amintesc acum, când la grasse se deschide festivalul trandafirului de mai, că primul meu articol în această revistă a fost chiar acesta- pe care îl veți regăsi și mai jos- dedicat regelui roșu al parfumeriei, cel căruia marele serge lutens i-a dedicat un parfum numit, cum altfel, sa majeste, la rose.

și pentru că astăzi este și ziua de naștere a lui vavaly, vă propun să îi spunem la mulți ani în zâmbet de trandafir.

considerat floarea florilor, iubit în egală măsură de artişti, dar şi de oameni simpli, de o varietate impresionantă de soiuri şi culori, adaptat la cele mai diverse temperaturi, simbol al iubirii, trandafirul este eroul nostru de astăzi.

locuieşte în grădina din spatele casei, în ghivecele din fereastră, înfloreşte în ceaşca de ceai sau ne zâmbeşte şi ne învăluie cu mirosul său unic, de pe etajeră, din recipientul preţios.

corpul său cald, pudrat, dulce, picant, ameţitor, este tema revelaţiilor noastre olfactive, migălos construite de viaţă şi recreate în parfum, în acel irepetabil parfum, amprenta pe care o putem recunoaşte oricând şi care ne provoacă aceeaşi reacţie ca parfumul lui coty: „ce bine miroşi, mamă!”, redenumind astfel mai simplu, dar atât de profund, la rose jacqueminot, marele clasic soliflor de trandafir, parfum lansat prin spargerea unui flacon în les grands magasins du louvre, la începutul secolului trecut, așa cum odinioară avea să o facă și grenouille, eroul lui suskind.

o călătorie imaginară în timp pe urmele acestei flori, ne-ar aminti faptul că frumoasele femei egiptene foloseau pomada de trandafiri, iar în persia, renumită în vreme pentru parfumurile sale din trandafir roşu, se practica uscarea bobocilor de floare în vase de ceramică, ştiut fiind faptul că astfel se intensifică mirosul cu care, ulterior, se înmiresmau locuinţele. din grecia antică ne-a rămas în amintire uleiul de trandafir obţinut prin macerare cu uleiuri grase de măslin, sesam, migdale şi laur, iar la banchetele romane, boluri mari de apă de trandafiri erau aduse de sclave pentru spălarea mâinilor. în arabia celor o mie de mirosuri, trandafirul de damasc sau alexandria era floarea favorită, cea care devenită apă de roze prin distilare ori ulei de trandafir -prin macerare- şi purta un singur nume, de legendă: attar, parfumul care alături de cel de oud (sau agar) continuă să uimească și astăzi.

în epoca barocă, rămasă în istorie ca perioada parfumurilor grele ce ascundeau lipsa de igienă, părul era pudrat cu un amestec de flori de trandafiri şi neroli, celebra pudră a la marechale, iar în secolul al XVIII-lea, epoca apelor de colonie sinonime cu graţia şi voluptatea, maria antoaneta folosea apă de roze, trandafirul fiind floarea sa favorită, iar marchiza de pompadour prefera uleiul lui venus, un amestec de trandafir, santal şi iris. mai departe povestea ne spune că, în secolul XIX, epoca batistelor parfumate, a miresmelor delicate şi suave, josephine de beauharnais, cea cunoscută în istorie ca nebuna moscului, se îmbăia în apă de trandafir şi cognac.

din secolul abia de curând trecut ne-au rămas marii clasici ai perioadei cu cea mai mare dezvoltare a parfumului: la rose jacqueminot de care am amintit deja, prima creaţie originală cu compuşi chimici, a cărui notă de parfum este mult superioară celor apărute până atunci, chanel 5, inegalabilul deschizător de drumuri al parfumurilor aldehidice, cel mai cunoscut şi cel mai vândut parfum din lume chiar şi acum, la peste nouăzeci de ani de la lansarea lui, cu toate că nu mai păstrează reţeta originală şi shalimar al casei guerlain, una dintre cele mai mari creaţii din domeniu, parfum pe care îl iubeşti sau nu, de la primul miros, părintele orientalelor.

trandafirul devine esenţă prin distilarea cu apă la foc direct, speciile cele mai folosite în parfumerie fiind rosa centifolia, cunoscută ca trandafirul de mai de la grasse sau rosa damascena, trandafirul de mai jos de dunăre, de pe dealurile însorite ale bulgariei. cele două specii sunt însă diferite ca miros, cel bulgăresc fiind mai puternic, mai mielat şi mai picant. randamentul extracţiei de parfum este de puţin peste 50%, iar dacă mai spunem că de pe un hectar de plantaţie se culeg cam 3.000 kilograme de petale cu eforturi şi costuri considerabile, ne bucurăm că au fost inventaţi compuşii chimici ca damasconele, damascenonele, oxidul de trandafir cu mirosul său de trandafir metalic şi alcoolul fenilacetic.

în asociaţie cu iasomia, ambele fiind flori carnale şi lascive, trandafirul este parte din standardul inefabilităţii, acel duo regal al parfumeriei, destinat cu predilecţie sufletului feminin. se regăseşte în majoritatea parfumurilor cu miez floral, deseori semeţ şi mândru în miezul buchetului, în parfumurile tip soliflor roze apare chiar şi în notele de vârf şi este indispensabil în parfumurile tip oriental, ambratele considerate armele secrete ale seducţiei.

în basmul care a însoţit lansarea parfumului chanel 19, prinţesa şi măscăriciul, se spune că buchetul care a fost oferit de măscărici, ca simbol al dragostei autentice, conţinea iris ca simbol al veseliei, floare de portocal din tunis pentru puritate şi trandafir de mai de la grasse pentru a povesti despre îndelungata aşteptare a iubirii, iar prinţesa s-a îndrăgostit astfel, împlinind profeţia de a trăi o dragoste profundă, adevărată.

în buchetul atemporal l’air du temps nina ricci, trandafirul cu note picante este relevat prin folosirea aldehidei fenilacetice, iar ernest daltroff, magicianul casei caron, a cărui floare favorită era trandafirul, a creat or et noir dezvăluind notele sale cremoase, calde, pulsatile.

în parfumeria masculină trandafirul susţine acordul floral-lemnos din acteur al casei azzaro şi este notă dominantă în antaeus, un parfum chanel, cu o latură mielată, puţin verde şi animalică, iar în ungaro (masculinul) face un acord dens şi tenace, pe fond aromatic ierbos cu floarea de geraniu.

ca ulei eteric poate fi folosit în tratarea depresiei, a stresului, alcoolismului sau insomniei, iar marii consumatori de ceai îşi amintesc cu siguranţă senzaţiile pe care le oferă ceaiul floare de trandafir, cel care se deschide în ceaşcă sub cascada de apă fierbinte.

serge lutens a creat în numele acestei flori un imn olfactiv în tandemul cunoscut cu chris sheldrake, sa majeste la rose, folosind absolutul de trandafir de maroc pentru că „trandafirul este singura floare cu care mă pot amuza. majestatea sa trandafirul, majestatea sa femeia… singura floare cu care îţi poţi permite o multitudine de adjective. pentru că frumosul are nevoie de rar…”