dezîmblânzire
ax melcat,
înşurubat,
prins cu dinţii în păcat.
stoarcere,
zicere,
răsucire.
zeamă bună,
vitamină,
dor de roşu să rămână,
dimineaţa fie bună
în imperiul lui hurom
unde toarce un griffon
şi căţelul mai veghează
la licoare
ce sfârlează
printre vorbe jucăuşe!
scrise galeş
stoarse tainic
pentru ochii ce-n şăgalnic
o s-aducă dimineaţa
stoarsă proaspăt în carafa
de cuvânt.
nu-mi plac semnafoarele!
sub palide pete de culoare,
verdele e numai o promisiune înclinată,
un soi de reverenţă curbată
a nerămânere.
nu-mi plac caii ce se hrănesc
nu cu jar ci benzină
şi nu mai aduc poveşti înaripate
în lumină.
înainte poate fi şi o rostogolire,
o pauză
o teamă
un soi de lumină pe geană
care nu mai ajunge.
Înainte poate fi o tumbă,
poziţia de semnalizare e-n curs de-afişare,
a liniei intrerupte,
de ochiul din cer,
curbând firul ce leagă
pământul de aer şi fier.
Şi-atunci, în atmosfera lumii,
pe tronul de dincolo de lapte,
tichia cu trei inele,
e semnul dintre două şoapte.
Semafoarele sunt doar ochiul câtorva secunde bizare,
în care aşteptarea moarte n-are,
doar lui înainte,
i se fixează în coaste şi-n minte.
este doar începutul!
hurrr…joană! hurrrr!
pis(ca) vrea să se joace, numai că joacă asta nu lasă zgârieturi pe mâini (nici nu ştii cât mă bucut).
Tare-mi place cel despre storcătorul de fructe!
excelentă poezia dezîmblânzire.
Se pare că ai reușit îmblânzirea… Vienelei!
şi pe a ta, mugur. nu te-am mai văzut de mult pe aici.