risipă de (cu)vânt

by

sălbăticie a eului jupuit,
margine fără de coajă a cuvintelor
rămase palide şi prea mici,
atât de stinghere,
curcubee aliniate peste promisiuni
“sunday is not a good day to die!”
îmi cântă o voce neagră
amară şi parcă limpede.
veghea îngerului cu aripa arsă
în răsucirea de-un aur bolnav,
ce deşert de lacrimi între noi
ascuns între coaste,
învelire firavă la capătul dezvelirii
când ochii se pleacă idilic.
prin noapte, eu sunt un saltimbanc orb
coborâtor pe-un fir de păianjen,
gând explorabil şi vinovat
în labirintul eclectic.
şi în tăcerea ca o coardă arcuită în sus,
involuntar îmi alunecă
un însemn din neştiute lumi,
o chemare
ca un soare din hârtie glazurată.
ce desiş de îmbrăţişări între noi,
trupuri cu trupuri ascunse,
strâmb aliniament de pietre ce respiră
şi de amăgiri,
dincolo de muzica surdă
a unei singure bătăi de inimă.
“sunday, don’t die!”
în decorul de-un negru extatic,
mirosind a tutun albit
o pisică îşi numără vieţile
şi peste toate, cu o ultimă tresărire,
am văzut cum o culoare vira în călimări albastre
ademenindu-şi cuvintele.
foi albe în risipă de vânt.

12 thoughts on “risipă de (cu)vânt”

  1. Mi-ai facut piele de gaina!
    Si nici vorba sa simt cele 12 cuvinte!
    Ingerul cu aripa arsa…
    Culorile din calimarile albastre asteapta
    sa scrie asa de frumos cuvinte aparent asezate bizar
    dar potrivit alaturate spre ne pune, ca in fata unui tablou,
    sa ne cautam simtirea!

  5. …ce faci tu din cuvinte mă indeamnă să mai sper in frumos. Pare la indemână, desi eu stiu că nu e şi că mai tine si de noroc. Aici am avut noroc …să pot citi…frumusetea, care-mi pare tristă…doar…

  6. Când am văzut care-s cuvintele mi-am zis “astea-s alese special pentru psi”, mă aşteptam la ceva mai vesel, dar, chiar şi aşa m-ai făcut să casc ochii şi să ciulesc urechile la ce ne-ai spus.

  7. … şi care este de fapt un urlet? happy
    cuvintele ne sunt la îndemână tuturor, mai greu e cu şlefuirea lor, cred. dar am învăţat că în tăcere este mai uşor să dai colbul deoparte…

  8. sunt cuvinte pe stilul meu, alese de mine, aşa cum am stabilit că va fi… vesel? eu nu scriu niciodată vesel. simţirea nu este veselă, cred.

  9. Există şi un spaţiu ploios al cuvântului, dar nici acela n-are durată. Ploaia e modelată de om întru cunoaştere. Iar liniştea din interiorul ploii, fără să rămână, rămâne. Când plouă ne retragem în faţa apelor pe propria insulă. Liniştea, un călău decapitând patima…

    Cuvintele înfloresc în grădină.

  12. eu o ştiu pe denisa coman doar cu proiectul ei, raftul denisei, nu şi ca autor. dar o voi citi, promit. happy mulţumesc greenleaffy!

Comments are closed.

error: Content is protected !!