gândurile unui zartosht

când frumusețea are scop

eu sunt frumoasă cu un scop precis,
cel desprins din cauză,
din efectul cuvintelor caleidoscop
acelea sub care ne privim,
ne strivim
dincolo de creşterea
şi descreşterea lunii.

tu eşti frumoasă cu un scop precis.
aşa ar spune orice zartosht al shirazului,
când cerul plânge a brumă
şi a răsărit.
numai vinul tăcerii ne încape uneori
în palme,
pe tâmple
a aducere aminte.

ne poartă frumusețea cu un scop precis.
dincolo de albastrul de yazd,
în șoapta focului nestins
aș vrea să mă regăsesc uneori
și să nu doară.
și poate atunci, în clipa înțelegerii
de dincolo de albul straielor sale
un zartosht ne va chema
acasă.

poeziile, inspirate de romanele danielei zeca, au fost inițial comentarii pentru superbloggerița alma pe care o însoțesc de pe pervaz ca și anul trecut.

asigurătoarea

eu nu ştiu să asigur decât spaimele.
în coşul pieptului noaptea mi se zbate
ca pasărea în colivia ei.
eu nu ştiu decât puţine cuvinte
şi aplecată sub porţile ochilor
dincolo de care
semafoarele nu mai respiră
sunt un biet psiriduş
ce s-a visat lumină.

eu nu ştiu să asigur decât plecările
cele de care mă fac mereu vinovată
mai înalte decât stâlpii lui zoroastru.
uneori, nici pământul nu înghite
jarul stins al focului lui ahura,
cel pe care nu l-am cunoscut de fapt
niciodată.

nu mă privi altfel decât sunt,
nălucă rătăcitoare
prin stepele unde
nici cuvântul nu mă mai ştie.