eu nu vorbesc despre toamnă

by

eu nu vorbesc despre toamnă atunci când caii mi se prind de amurg
în miezul faptelor mele este numai o căutare
a fiinţei.
eu nu îţi vorbesc ţie atunci când cuvintele
poate prea pline, precum pomii de rod
coboară pe pietrele drumului meu.
cu rochii lungi măturând colbul,
cu gene albastre de neînţeles,
cuvintele mele nu de toamnă îşi au rostirea
atunci când păşesc,
repetabil,
prin propriul labirint de tăceri.
eu nu rostesc toamna atunci când gura
a lacrimă se conturează rotund
în miezul faptelor mele este numai o linişte
în vers.

10 thoughts on “eu nu vorbesc despre toamnă”

  3. Tu nu vorbeşti despre toamnă? Nu, tu ne-o dăruieşti prin cuvinte. Eu tot la toamnă mă gândesc, şi-mi place!

  4. Simt toamna
    în picajul culorilor amestecate,
    din adierea paşilor tăi
    plecaţi în căutarea cuvintelor nerostite,
    şi prea pline, strivite în colbul tăcerilor
    şi pierdute-n amurgul labirintului,
    sufocat de cai prizonieri
    ai versului tău.

  7. Toamna se înfiripă şi în sufleutul meu…deşi doream să mai păstez un pic din strălucirea verii. Acum mă gândesc doar la toamna din copilăria mea.

  9. am să mă întorc într-o zi.
    cu aripile sfâşiate de sete,
    cu liniştea cuvântului pe tâmple
    toamna o să ne recunoască.

Comments are closed.

error: Content is protected !!