“să nu-ţi faci niciodată bec cioplit. de la ikea” – zise astăzi bogdan.
un tremur de creion pe trepte
când greieri cântă stins, în asfinţit
când peste lume chip cioplit
adun de gânduri. nelumină.
breloc de cretă peste treceri
în graba anilor ce nu mai vin
nu e greşit, parcă îmi spun,
şi din cuvinte îmi fac tren,
bretea sau greblă sau îndemn,
cătând în breşa de tăcere o lumină
şi te privesc în ochi, străină,
tu vara mea, subţire şi creolă,
cum torni din mierea-ţi în cupolă.
un tremur de creion pe lespezi
cătând lumina cea de lemn
din becul stins, din dorul ghem
când noaptea asta ne desface
de gânduri şi de vise, toate,
te port în gând, mă porţi pe braţe
şi toată noaptea-i doar un gând
în calea soarelui curgând
un bec de lemn cioplit în grabă
un vis, un cer, un dor, o roabă
din strugure… o boabă.
muzica de astăzi este doar un pretext de netăcere…
…un tremur de creion pe scări
prinzând şi lemnul şi lumina
ai pus în versuri multe stări
ce mi-s străine chiar …voit
că n-am văzut nicicând
un bec cioplit
Când vara e subţire şi creolă,
Creionul este al ei poet,
Îi scrie versuri ei, frivolă,
Şi timpul curge-ntr-un duet!
sărna! nu prea au legătură, dana, doar ideea de bază, imaginea de bec cioplit pe care cred că o s-o mai folosesc. e plastic bogdan!
În calea soarelui curgând din strugure, o boabă
cătând în breşa de tăcere o lumină
te port în gând, mă porţi pe braţe
şi te privesc în ochi, străină,
cum torni din mierea-ţi în cupolă,
când greieri cântă stins, în asfinţit
şi toată noaptea-i doar un gând,
un tremur de creion pe trepte
în graba anilor ce nu mai vin
şi din cuvinte îmi fac tren,
din becul stins, din dorul ghem —
un bec de lemn cioplit în grabă.
Când noaptea asta ne desface,
când peste lume chip cioplit
adun de gânduri, nelumină,
bretea sau greblă sau îndemn,
breloc de cretă peste treceri,
tu, vara mea subţire şi creolă,
nu e greşit, parcă îmi spun,
un tremur de creion pe lespezi
de gânduri şi de vise, toate,
un vis, un cer, un dor, o roabă
cătând lumina cea de lemn.
Caută în spam!
te-am căutat! uite-aşa:
http://www.youtube.com/watch?v=68ugkg9RePc
poate da!
Se voia și un răspuns la cele scrise. Poatecai văzut…
)
Poatecai e licență poetică.
Nu știu de ce, dar mă gândesc la spanac ascultând.