from berlin with love (4): de la brandenburg tor la bebelplatz

sursa foto alăturată: wikipedia

călătoria noastră virtuală prin berlin a ajuns la episodul cu numărul patru, din cele şapte conturate până acum, cele trei apărute deja: începutul, zidul şi domul cărora li se adaugă povestea de astăzi şi apoi cele ale potsdamer, tiergarten, fostul domeniu de vânătoare al regilor prusaci şi, desigur, domeniile regale de la potsdam, poveşti care sper să vă încânte ori măcar să vă atragă atenţia astfel încât, în trecerile voastre prin aceste locuri, să le puteţi admira voi înşivă.

construită pe la sfârşitul secolului al optsprezecelea, brandenburger tor poartă numele landului în care se află oraşul a cărui emblemă, ştim cu toţii deja, este ursul brun şi a devenit nu numai cel mai important simbol berlinez, ci şi un simbol al statului german în secolul trecut.

locul preferat al naziştilor pentru electrizantele cuvântări ale lui hitler, poarta brandenburg se află în pariser platz, la câţiva paşi de clădirea parlamentului care este deschisă publicului, fiind adesea numită reichstag, fost sediu al dietei imperiale pe care se mai poate citi şi astăzi celebra frază dem  deutschen volke, clădire care mai poartă la rândul ei amintirile fostului regim nazist, cu toate că de-a lungul celor 12 ani în care germania a fost condusă de extremiştii naţional socialişti, clădirea a fost folosită mai degrabă ca loc de propagandă, devenind sediul parlamentului germaniei de astăzi abia după unificare.

dată uitării în perioada separaţiei oraşului şi a războiului rece, ca multe alte însemne, poarta brandenburg a fost la începutul secolului al nouăsprezecelea locul prin care trupele napoleoniene au intrat în oraşul cucerit. astăzi ea zâmbeşte germanilor şi lumii întregi la fiecare sfârşit de an, atunci când se numără secundele, este locul în care se organizează nu numai concerte ci, poate şi pentru că este extrem de aproape de ambasadele principalelor state ale lumii, este locul din care ronald reagan a cerut demolarea zidului comunist, cu puţin timp înainte de căderea acestuia, fiind şi astăzi preferat pentru diverse manifestări politice.

la brandenburg tor nu este niciodată linişte acum, căci fiecare turist care trece prin berlin ajunge mai devreme sau mai târziu în preajma ei. zâmbim şi noi, facem fotografii şi trecem mai departe. ne aşteaptă la capătul lui under der linden statuia împăratului soldat şi, în apropiere, bellevue, palatul preşedinţiei germane şi zărim undeva mai departe monumentul victoriei pe care îl vom privi de aproape cu altă ocazie.

ne retragem pentru câteva clipe la o terasă pentru o cafea şi o prăjitură, celebrele torturi germane în faţa cărora mi-a fost mereu greu să aleg şi o pornim mai departe către bebelplatz, locul unde pe 10 mai 1933 studenţii nazişti au ars peste 20.000 de cărţi aparţinând unor scriitori neagreaţi de regim în ceea ce s-a numit atunci, ironic, “sărbătoarea rugului” o atrocitate la capătul căreia mulţi scriitori germani au ales fie să emigreze, deşi nu le-a fost deloc uşor, fie să se sinucidă. biblioteca înecată  este acum un semn de aducere aminte pentru cei care au uitat poate că atunci, într-o zi de mai, fascismul a început să-şi arate cu adevărat chipul şi este de fapt o cameră goală, construită sub pământ, pe ale cărei rafturi albe, luminate, nu se mai află nimic. cuvintele sunt de prisos.

după cele câteva, puţine, fotografii, mergem mai departe către cele 2711 de stele din beton, care compun ceea ce se numeşte astăzi memorialul holocaustului din berlin, construit în urmă cu zece ani pe locul unde odinioară hitler îşi aveam celebrul bunker. o plimbare care aminteşte palid că germania nu a uitat şi nu vrea să repete greşelile făcute nu cu mulţi ani în urmă, un loc în care regăsim aceeaşi energie negativă care îţi strânge parcă sufletul şi din care ai vrea să scapi. prietenii mai vechi care ştiu că în toamna trecută am fost la oswiecim, îşi amintesc cu siguranţă cât de greu am scris despre acea zi petrecută pe câmpiile morţii.

şi aşa cum am spus la început… mergem mai departe prin tiergarten. curând.

şi vă reamintesc succesiunea poveştilor.
primul episod: începutul călătoriei,
episodul doi: zidul berlinului,
episodul trei: domul berlinez
episodul cinci:
episodul şase:
episodul şapte: