din ciclul comentarii pe la alţii, astăzi vă dăruiesc ce-am lăsat prin paporniţa lui călin ca răspuns la imaginile oferite de nicul lui! 
argint pe tâmple
şi pe mâna-ntinsă,
când ochiului îi râde dimineaţa
sub pudra norilor păşesc
a vers mi-e sufletul
când te privesc.
prin pânze de păianjen o lumină,
o candelă de soare obosit
trecând din răsărit spre asfinţit
când peste suflet mai miroase a rugină
de toamnă care vine, care plouă
şi peste lacrimile din clepsidră, albe
nisip de gânduri risipite şi înalte,
mi-e inima azimă ruptă-n două.
obsesia muzicală este aceeaşi, de câteva zile:
…cum ştii tu să te joci …psi.
sublime. inaltator. uluitor.
cand citesc ceea ce scrii ma inalt.
pupici
frumos mai ştii matale să le ticluieşti…
când voi înceta joaca, adriana, va fi tare trist.
din vina cui, călin?
io nu ştie a cui o fi vina…
desigur că nu!
să-l întreb pe Nicu, poate o fi ştiind el
să-l! te rog….
zice că nu ştie româneşte
ni mă la el! geaba l-ai dus pe coclaur, n-o priceput nika!