tu ai venit strivind în ochi culoarea
amăgitoarelor, tăcutelor iubiri
ce ţi s-au prins de glezne. amintiri
strigând tăcut şi răstingnind mirarea
din ochii mei închişi în trandafiri.
tu mi-ai adus nespusul tot în palme
şi freamătul uitat al frunzei verzi
din alte-ademeniri şi nu mă pierzi
pe raftul plin de-amante calme
pe unde-şi poartă visul lungi cirezi.
tu ai plecat. ţi-e lung şi plin de dor
asfaltul dinainte ce-i spui drum
când lemnul raftului devine scrum
ţi-e râsul cald şi plin, clocotitor
şi te prefaci din dor în fum.
şi-ai să te-ntorci. ţi-e scris pe gură
şi pe sărutul adormit în gândul greu,
eu am să te aştept ca pe un zeu
pe-acelaşi raft, lipsită de armură
şi-mi plânge inima de dragul tău.
sursa foto: salome iar noi ne vedem pe seară, după ora 19, la episodul doi din misiune imposibilă.
http://www.youtube.com/watch?v=kkZbhDmd3HQ
Mă faceţi invidios…
pe raftul meu de astăzi pus-am doruri
şi gene lungi tivesc culoarea din obraji
când darul tău mi se coboară peste tâmple
şi recunosc: îmi sunt atât de dragi
cuvintele ce vin în stoluri
şi-aşteaptă ziua să se-ntâmple
că eşti…
că-mi eşti.
bine că aseară nu erai invidios, max!
glumesc, dar chiar nu ai de ce să fii…
Să-ţi fie raftul spre fereastră
ca soarele să i te-arate-n geam
un mâţ de alb, ce când se-ncruntă,
nu iese fum, nici negru, iese dalb.