sursa foto: salome, poezia este dedicaţie pentru …tine.
ora noastră fusese puţină,
ca şi cum secundele nu se mai dezlipeau,
toate deodată
în îmbrăţişare.
te priveam,
te mai văzusem de atâtea ori
trecându-mi prin suflet
şi fiecare respiraţie a ta
nu mi-era străină.
ora noastră fusese aşteptată
dincolo de anii care ne iubesc
şi ne-au ţinut în palmele lor
ca pe nişte păpuşi colorate,
te-am privit ca pe mine.
la tine în braţe
eram ca o pasăre
acasă.
ora voastră fusese plină…
chiar a fost, călin!
http://www.youtube.com/watch?v=JwWRUVVadQg
aşa este zână. depinde cine priveşte, către ce… o oră poate însemna … o viaţă uneori. :rose:
fisehatak, alhamdulillah!
agapi, un translate, ceva?
ops: mâţu nu ştie ce-ai spus…
“Vorbim aceeasi limba! Tocmai de aceea intelegem!” 😆
tâlharule! 😆
ora noastră!
o secundă căzută pe buze de Soare
glob magic ascunzând căutările noastre
renaşteri
suferinţe
iubiri tăcute
vise
sigur, lili3d? chiar şi când zboară în furtună?
prietenei mele alina, cu care am petrecut o oră minunată. deci… lămurit, şobolănime? :yahoo:
palme întinse a scut
arcuş
peste secundele ca stropii
unei ploi de primăvară.
:yahoo: da îmi place poezia ta, almanahe!
Asta-mi aduce aminte de dureroasa relativitate a timpului.
Ca de obicei, frumos.
Ora fusese exact atat si exact cum ar fi trebuit sa fie.
relativitate de care uităm adesea, nu slvc?
să ştii că da, abisuri. ora continua nişte ani, firesc, fireşti…