la început ne dăruiserăm gânduri
pe care le vedeam albăstrui,
într-o palidă asemănare
cu cerul.
nimeni nu trecea pe aici,
nimeni nu mai venise,
ne dureau încheieturile
de atâtea dezlegări
în aşteptare.
la început ne promiseserăm atingeri,
freamătul sălbatic al epidermei,
acela pe care îl mai trăisem
de atâtea ori.
nu aşteptam pe nimeni
la masa rotundă a iluziei
şi ne zâmbea din fereastră
luna.
la început, nu văzusem prea bine,
ploile coborau înspre pământ
şi noi ne feream
îmbrăţişaţi pe sub umbrele
de orice zvon public.
la început era linişte.
absenţa ta a început să doară
într-o zi de marţi,
pe la prânz.
sursa foto: salome
Într-o zi de marţi, pe la prânz, am citit aceste versuri. Puţin cam triste…
la ce vreme este în braşov, max, poezia e… ca vremea!
mă crezi că am aprins deja lumina în casă?
pe o vreme mohorâtă, tot marți am citit și eu aceste versuri… și au ajuns acolo unde trebuie!
Dacă scădem cele 3 ceasuri rele, tot ne rămân 21 bune, aşa că…
absenţele dor 3 ore, dar ce oreeee!
Pentru mine, poema ta de azi e ca un mesaj al eter(n)ului, pe care-l aşteptam, şi pe care-l pitesc după ureche şi mi-l fac narc..isă.
frumos mai ştii tu să le pui cap la cap…
Mie nu-mi place ziua de marti.
Ah, dar poezia..asta da!
:rose: carmen!
atunci e bine. mulţam pishky!
nar.. ci… săăă. săăă… fie! că ce? :yahoo:
câteodată, călin, câteodată. :yes:
mie îmi plac ambele, 9!
unde ieşi???
în ziua lui miercuri, desigur.
sau vroia sa insemne ceva de genul “victorie!!! l-am facut pe Calin sa scrie 3 cuvinte!”
ştii doar că nu măsor cu rigla!
stiu, numai cu sublerul
unde ai văst tu mâţ cu şubler? :yahoo:
unde ai văst tu mâţ cu şubler? :yahoo:
să ştii că am căutat acum, dar nu am găsit…
probabil ca pe usa aia era un calendar intr-o vreme 😆
hmmmm…..
aşa ziceam şi io: că n-ai să găseşti!
chiar am cautat imagini
ioooi! :yahoo:
Nici mie nu-mi prea plac zilele de marti- dar tu le “impachetezi” frumos
Daca am citit-o miercuri are ceva?
:yahoo: nu cred, sim! eu îşi răspund, cum vezi… joi!
Frumoase gânduri! “Într-o marţi, pe la prânz…”… se nasc şi astfel de gânduri.
Îmi place nespus poza! Ce frumos aşteaptă pisica, lângă uşa aceea atât de învechită de vreme… Ea “ştie” că urmează să se deschidă spre a o primi! Pisicile ştiu întotdeauna!
cum ştii, alex, poza e luată de pe net…