cine mă opreşte?

îmi pun cuvintele la tâmplă,
îmi pun fluturii la rever,
îmi ating rana veche a tăcerii
şi zâmbesc către cer.
îmi tai a doua felie, mare,
din cozonacul obosit al zilei,
îmi port întâmplările în lentile
şi las cuvinte în cutia milei.
îmi pun în acceptare un pretext
de nerămânere, de neplecare,
îmi aşez aripile-n rastel
şi ele râd spre mine cu mirare.
pe mine cine mă opreşte?
pe mine cine mă ajunge?
îmi scriu că-mi este dor de tine
când cerul cade alb şi ninge.
îmi pun cuvintele pe tâmplă
şi acolade port pe glezne,
îmi vindec clipa nerostirii
ca un sisif atins de cazne.
îmi ard culori a dor de tine,
îmi prind poteci în labirint
şi mă-nvelesc cu nopţi eterne
ce parcă mint şi parcă plâng.
pe mine cine mă opreşte?
pe mine cine mă atinge?
când peste timpul care trece
iubirea strigă-ncet, în sânge.
îmi pun peniţa la păstrare
dar nu renunţ, cu gânduri scriu,
pe mine nimeni nu m-opreşte
în calea ta sunt cântec plin.

sursa foto: salome

16 thoughts on “cine mă opreşte?”

  1. “îmi ard culori a dor de tine,
    îmi prind poteci în labirint
    şi mă-nvelesc cu nopţi eterne
    ce parcă mint şi parcă plâng”
    Valabil si pentru mine….

  2. a fost dezactivat, deoarece mi-au fost luate niște fotografii din istanbul. nu știu dacă și texte, o să verific. sad

Comments are closed.

error: Content is protected !!