sursa foto: salome
nouă inimi stau legate
pe o poartă de păcate,
nouă ploi şi lună nouă
prinsă-n palmele-amândouă,
nouă lege peste legi
ca să vii şi să dezlegi
nouă vieţi şi nouă porţi
cu luminile din ochi,
nouă vorbe, iarnă nouă
an cu boabele-i de rouă
prins pe tâmpla de argint
nouă visuri râd a nins
peste poarta timpului,
dorului,
sărutului.
E clar ! Ți-ai terminat treaba și torci !
torc cu strănutări, carmen! 🙁 sunt bocnă de răcită aşa că nu am început nimic, ce să termin? off…
nu trebuia de nouă ori, kristi? :yahoo:
hai să nu le spunem restanţe, carmen ci daruri… că tot e sezonul lor. poezia se scrisese ea pe când am avut această temă, dar am lăsat-o deoparte. spun mereu şi repet şi acum, nu tot ce scriu apare pe blog… mai există o poveste cu acest titlu, dar o veţi citi abia în anul ce vine. 😉
nu de răbdare e vorba, carmen ci de timp. cu el e mai greu… că nu-mi ajunge mereu! ceai cu ghimbir am alături de cuvinte astăzi. nu, nu vreau s-o duc în anul cel nou, aşa că astăzi, ca şi ieri, zac… iar când eu zac, e cu febră deja.
la mulţi şi buni ani, draga mea!
Un an nou bland si bun sa ai, Psi frumos 🙂
un an mai bun, lotusell! cu tot dragul îţi mulţumesc… pentru că eşti! :rose:
știi că 9 e cifra mea magică, nu?
M-a încântat de numa’!
>:D<
nu știam! dar… am aflat! :rose: