unii oameni colecţionează case,
unii se laudă cu maşini,
eu pun ipocrizia în insectar
şi o dau ploii.
unii oameni se tivesc cu laude,
altora pupatul pe tălpi le prieşte,
pe mine minciuna mă zburleşte
şi o dau prafului.
mai stai,
te rog, mai stai.
nu te-ai văzut încă în ochii mei
şi nici vorbe nu ai.
rămâi,
te rog să rămâi,
port în palme rană de cui,
dar eu ştiu că nu doare
adevărul rostit cu mirare.
unii oameni culeg iluzii,
pelerine de piatră albă pe umeri îşi pun
şi se cred, poate o clipă, statui
aproape perfecte,
pe care vântul le preschimbă în fum.
unii oameni mă caută prin vise
şi la zidul întâmplării cred că m-au pus,
dar eu nu-s!
plecat-am în inima nopţii
călare pe un braţ de tăcere
şi azi vreau să uit
de insectar,
de sertar,
de uitare.
mai stai,
mai rămâi,
pe cerul hai-hui
şi atât de albastru
trece uneori un nor
alteori un cuvânt,
numindu-mă pui
de vânt.
29 thoughts on “treceri…”
Comments are closed.
în…treceri!
frumos
si uite asa ceteste si afla omu mai mult de septe vorbe despre tine …
cand dau peste ceva scris care se potriveste cu starea mea, ma opresc putin si respir adanc. frumos!
Puiule de vânt ce adiere plăcută dai toamnei!
Pentru cei mai multi oameni, a fi ipocrit e un stil de viata! Fiecare lasa in urma semnul (trecerii) pe care il merita. Ai grija de tine, pui de vant!
pentru că poezia este o stare de sinceritate, cristian, nu?
ai putea să întrebi, deşi ai afla astfel mai repede cât de obişnuit şi simplu este omul acestui blog.
din insectar, irealia, de acolo vine vântul!
am, gabi, am… că nu-mi iese totdeauna, e altă poveste. o doză de ipocrizie purtăm cu toţii în noi… la unii însă…
păi spun eu, vreo sută şaptej de cai, vreo doosprezece camere…pentru cuvintele alea 😆
te las pe tine să alegi la ce pagină va fi. aşa va fi mai simplu, rata, să ştiu unde plantez autograful! :yahoo:
trecerile tale îmi dau o stare incertă…de vis.
Ce frumos ai scris! Fiecare vers unge la suflet. Ce mult mi-a plăcut cum ai zis: “port în palme rană de cui…”
Îţi doresc o zi frumoasă, dragă Psi!
poezia, proza, ochii, sarutul, ….
pai, instinctual vorbind esti foarte complexa in simplitatea ta …
obisnuit si simplu! in aceeasi fraza!
de vis, incognito?
sper că nu unul urât.
alex, cu toţii purtăm urme de cuie în mâini. unii le vedem, unii nu.
parafrazând versurile unui cântec ce-mi place mult, cristian, aş putea spune:
“see the structure of my heart
wasn’t easy to build it away from this
i never walked away from you
i never walked alone”
ai privit vreodată o picătură de apă? dacă şti studiile profesorului masaru emoto despre apă, cam aşa este şi cu oamenii. aparent simplă şi transparentă picătura aceea, lipsită de culoare, de gust şi de miros, ea devine spectaculoasă prin sentiment, ea devine oglindă. aşa suntem şi noi, oamenii. aparent simpli şi obişnuiţi… doar aparent.
inca departe tare e cunoasterea omului in cele tainuite de inima ce nu e numai trup de carne …, ori apa-pamant-sare …
nimic nu-i nou sub Soare! multe informatii se pierd dupa un ciclu sau la schimbarea unor oranduiri in cele pamantesti si generatiile noi desi nu stiu sunt mereu purtatori ai informatiilor esentiale …; Universul tot, Creatie fiind, este Viu si cele dintransul ce par neansufletite sunt doar adormite; toate sunt legate si se influenteaza unele pe altele …; sa avem respect si pretuire e o parte importanta din invatatura ce trebuie sa si-o insuseasca fiecare, si va fi bine! 
o spun si eu un om obisnuit si simplu ca orisicare.
vrei sa vorbim de fiinta Apa!
Mi-a fost dor de poeziile tale.
Nu știu cum faci, dar rimele tale ”curg”. Sau mai bine zis ”picură” precum picăturile groase de miere care îndulcesc tot ce ating.
Bine te-am regăsit psi!
nu, e mai mult ceva la limita dintre vis și realitate, dintre încântare și tristețe…
și…hmm…mi-ai mâncat n-ul din nume, sau poate a fost pisica
mitzaaaaa! :yahoo: eşti bine? ai lăsat atâta tăcere în clepsidra timpului! bine ai revenit! mi-ai lipsit, să ştii!
corectat numele, te rog să mă scuzi că-s cam repezită uneori! visul şi realul se amestecă mereu, aşa e întotdeauna… eu aşa cred.
nu, cristian, nu de omul apă voiam să vorbim, deşi… de ce nu?
în ceea ce am scris, mă gândeam însă la sentimentele care imprimă apei o anume cristalizare, uneori spectaculoasă şi la faptul că, asemeni apei, noi, oamenii, cristalizăm frumosul (sau contrariul) funcţie de cuvinte, de sentimente, de trăiri. ca şi bloggeri avem chipul cuvintelor noastre, atât cele din scrieri, cât şi cele din comentarii. de aici pornisem, din acest gând.
http://www.youtube.com/watch?v=tAvzsjcBtx8
te scuz, că uneori și literele se amestecă la fel ca visul și realul
eu sunt chiar expertă în a uita litere, a le inversa…
E bine pana e doar pui de vant si nu uragan.
sandy? nu ne cunoaşte, 9!
am priceput eu,
dar tot m-am dus departe, mai departe, mult mai departe …, si am extins ideea prezentata de tine la tot si toate cele din viata noastra;
ce spui tu ar trebui sa ne defineasca viata, ca traire! zi de zi, daca se poate …
fiinta Apa nu-i tot una cu Omul!
Apropo…mulțumesc că m-ați primit printre voi!
nu ai de ce să mulţumeşti. a fost alegerea ta să vii…