“suleyman magnificul – sub domnia iubirii” sau despre amintiri neîntâmplate încă pe kanal d

by

de la o vreme, dimineţile toamnei par să miroasă tot mai intens a melancolie brumată, pe care o văd uneori, dacă închid ochii, în culcuşul ei argintat, înlocuind cald micile cuburi de rahat ce însoţesc cafeaua amintirilor făcută de tine. bucăţi aurii de melancolie pulsând în mine ca un ticăit de ceasornic speriat, ca un cântec de dor de tine.

îţi aminteşti? stăteam amândoi pe pernele mari şi moi, în explozia lor colorată ce ne apăra tainic de arşiţa zilei, iar tu îmi povesteai în lumina puţină despre semnele prin care te voi recunoaşte mereu, despre chemările tale adesea abia şoptite, cele spre care mă arcuiam de fiecare dată cu un amestec de pudoare şi de foame nerostită. eu te numeam pe atunci kanuni dintr-un joc al nostru, copilăresc, ca toate jocurile noastre, fără nicio asemuire de fapt cu marele sultan.

dintr-un colţ al camerei ce ne adăpostea iubirea se ridicau spirale de trandafiri pe care nu le puteam vedea, dar le simţeam înfiorarea din fiecare petală, ridicându-se până în tavanul care ţesea printre arabescuri povestea rusoaicei devenită atât de repede hasseki, dintr-o odaliscă oarecare, aşa cum îmi spuneai. iar în palmele tale, deveneam eu însămi o floare în spirale, un copil aprins de bucurie sub arcuşul vocii tale. totdeauna mi-a fost drag să te ascult.

– te voi duce la istanbul! – îmi spuneai desfăşurând înaintea mea un harem întreg de cuvinte care îţi aprindeau privirea şi fiecare nouă atingere îmi punea brăţări la încheieturi, amintiri de care astăzi îmi este un dor năpraznic.

între tine şi mine un covor de imagini colorate de glasul tău cald ce îmi vorbea despre topkapî şi galeriile lui subterane, despre insula în care urma să ne pierdem paşii ca în paradisul uitat şi regăsit şi pe dealurile căreia soarele avea să ne găsească în zorii zilei promise.

între tine şi mine o lume întreagă de iluzii mirosind a şofran şi a mentă, a chimen şi piper venind în valuri moi dinspre bazarul egiptean, locul unde, ştiai deja, aveam să explodez de încântare, cu toate simţurile aprinse, în vreme ce tu aveai să mă învălui iarăşi cu râsul tău: “ce copil eşti tu!”

şi apoi noaptea, târziu, obosită de atâtea frumuseţi, de lumini şi culoare, aveam să mă las pradă îmbrăţişărilor tale pe străzile din sultanahmet, dulce refugiu pentru inima mea atât de mică şi de copleşită.

– am să te duc la instanbul!- mi-ai spus- am să te îmbrac în şalvari, ca pe cadâne şi am să te ademenesc cu baklava şi cataif.

– şi ceai?- clipeam eu

– şi ceai…- râdeai tu şi între noi se strecura mirosul de tutun al pielii tale arse de soare.

sub pledul zilei noi de octombrie, melancolia mea e ca un cub de loukoum topit de soare, lângă o ceaşcă uitată goală. tu ai plecat demult, mânat de setea ta necuprinsă spre alte lumi, aşa cum odinioară suleyman îşi zidea măreţia cucerind lumea, eu am rămas în aşteptare, cu inima captivă într-o colivie de dor.

între noi… doar o singură întrebare tivită cu brumă:

oare ai să mă duci vreodată la istanbul?

Topkapi © by MiGowa

 

37 thoughts on ““suleyman magnificul – sub domnia iubirii” sau despre amintiri neîntâmplate încă pe kanal d”

  3. Marele Bazar din Istanbul e o poveste feerica, o frumusete care nu poate fi definita de cuvinte, ci doar de mirosuri, culori, sunete! Daca nu ai fost inca, fa tot posibilul si mergi de vezi Istanbulul. Desi cred ca ai fost, prea bine le zici, psi! Bafta, oricum, sper sa castigi! happy

  7. gabi, eu la marele bazar nu ţin să ajung, la cel egiptean însă, da! iar motivul e simplu: mirodeniile. big grin şi nu, nu am fost niciodată acolo! încă!

  8. Îți țin pumnii să câștigi, Psi draga mea!!! TREBUIE să vezi Istanbulul…am fost de cel puțin 10 ori și tot mai vreau! Îți jur că este un oraș fabulos!!!

  20. halal antrenament! maiuşka e de o sută de ori mai zvăpăiată! tongue
    buric n-ai să vezi matale, da şalvari, să te ţii, almanahă cobitoare ce eşti!

  30. nu, nu mă uit la serial, dar mi-a plăcut ideea celor de la blogalinitiative şi îmi doresc ult să ajung în istanbul, carmen happy

  31. carmen, mai am nişte restanţe: cum a fost astă vară la marmaris, cum a fost de curând în cracovia şi la auschwitz… dar vor fi ele, când vor fi! winking

  32. Nu stiu daca ai castigat la vremea respectiva, dar pana si regizorul cred ca ar da bani grei pentru acest scenariu minunat… happy
    Ai descris totul feeric happy

  35. dana, rezultatul acestui concurs, dincolo de excursia fabuloasă, a fost acela că soţul meu a devenit mare fan al serialului! laughing

Comments are closed.

error: Content is protected !!