nu ţi-am scris niciodată că sunt înaltă,
nici frumoasă nu ţi-am spus că sunt,
cu ochii plecaţi în pământ,
o teamă mereu singură mă lasă.
nu ți-am spus niciodată ce mă apasă
şi nici lacrimi lângă tine n-am pus,
crucile pe toate mi le-am dus,
melc prins de propria-mi casă.
nu-mi ştii în ochi decât râsul senin,
lucirile zilei nu-l şterg niciodată,
doar în singurătate, cu mine la masă,
îmi sorb nectarul venin.
şi azi, când tăcerea mă frânge
şi mi-e zâmbetul înecat în pustiu
eu caut cenuşa omului viu
şi renasc din sânge.
te felicit… dar stiai asta
sunt f aproape de ceea ce imi sugereaza textul, mai am doar sa renasc
E frumos, psi, aşa cum mi-aş dori eu să scriu şi nu pot…
Esti o persoana puternica daca poti sa-ti porti suferintele singura
Pup pisic
Superb Psi, superb
Cred ca din tot ce-am citit scris de tine cel mai mult ” te prind ” versurile “. In ele ti se aseaza cuvintele intr-un fel unic.
Zambet tie si zi frumoasa.
buna dimineata psic! mai trebuie sa precizez ca m-au vrajit aceste versuri? am o senzatie ciudata…te-ai gandit si la mine cand ai scris ??
. hai pop…
o să mai fi, ratzone, de multe ori aproape şi vei renaşte de fiecare dată. iar din zbucium se va naşte cuvânt. îţi mulţumesc mult.
simona, întotdeauna o fac. şi atunci când doare cel mai mult, zâmbetul este şi mai intens… te pup şi eu!
sărumâna, lotusica. despre vers: scriu versuri – cu pauze- de când aveam opt ani şi abia ştiam înşiruirea rostuită a literei. poate de aceea?
geanina, tu ştii, eu am mai spus: atunci când scriu nu mă gândesc la nimic.
te îmbrăţişez şi îţi spun că de ţi se par potrivite ţie nu e greşit… oricât am fi de diferiţi ca şi oameni, mai şi semănpm. 
nu, rata, nu-i schimbare de stil.
doar o altă lumină peste cuvântul care este acelaşi.
Psi frumos, se prea poate. Ideea este ca iti ies superb
sărumâna, lotusica!
ops:
‘caut cenuşa omului viu/şi renasc din sânge.’
Ce frumos!…si cat de greu!…mi-ar placea sa pot si eu!
😆 bineee.