a trecut un înger prin ochii mei
şi mi-a spus:- rostogoleşte-te!
tu nu vei fi vreodată
asemeni pietrelor mari ce ascund
vietăţi neştiute pe care soarele
nu le iubeşte,
iar noaptea le alungă de la sine.
mică şi rece tu eşti făcută
să cauţi rostogolirea
în spatele fiecărui cuvânt.
a trecut un călugăr şi mi-a şoptit:
– e vremea să cazi, mică piatră.
fiecare secundă, fiecare clipă
în care tai aerul cu braţele
cu trupul arcuit în lumină,
te va duce mai aproape
de tot ceea ce cunoşti
sau nu ai ştiut vreodată.
mică şi rece tu eşti făcută
să cauţi căderea
în spatele fiecărui cuvânt.
a trecut un bărbat şi mi-a spus:
– din colbul drumului meu
tu eşti cea care mi s-a rostogolit
la picioare,
tu eşti cea care în cădere
mi-ai rănit privirea însetată.
mică şi rece tu eşti făcută
să cauţi
ceea ce nu vei găsi vreodată
pentru că eşti deja.
a trecut o femeie şi m-a privit
ţinea un prunc în braţe
şi l-a ferit cu mâinile amândouă
să nu îl rănesc.
mică şi rece, ea nu ştia că sunt,
o piatră desprinsă din lună,
mărgăritar ce aduce norocul
celui care îl atinge.
Mă tot întreb, dacă aşa frumos ştii să te joci cu slova, cum te-ai împăcat cu cifrele? Să nu-mi spui că ai fost tare şi la mate… 😆
O seară faină, draga mea!
sincer, am fost tare și la mate, am terminat ase și un liceu real și lucrez într-un domeniu deloc literar.
dar marea mea iubire au fost mereu cuvintele. seară bună și ție, cammely!
E ceva la care să nu te pricepi? Ah, da ştiu, nu-mi spune că am găsit: nu ştii să joci cărţi 😆
(dar să nu spui nimănui 😆 )
Nici eu.
Noapte bună, draga mea!
vreau si eu sa ating
. zi faina…
Păi cum altfel, dacă aduci de mână pe la mine prin creioane, prin taste atâtea subiecte de meditaţie?
nu, nu ştiu să joc cărţi, cammely, nu ştiu să bat cuie ori să pun faianţă, nu ştiu multe să fac, dar e bine aşa…
carmen, aceasta este frumuseţea bloggingului… suntem viori atinse de acelaşi arcuş!