invers…

Pax vobiscum © by normalityrelief

tu ştii cine sunt chiar şi când taci,
când perdelele copacilor mă cuprind
în palmele lor ca de vânt
lăsându-ţi ţie doar teama
că nu te ştiu, că nu te simt.
dar e de-ajuns o chemare
ca o bătaie de inimă
pe ceasul timpului fără început
şi am să vin.
tu ştii cine sunt chiar şi când tac,
când stâncile grele coboară din cer
şi mă prind în îmbrăţişarea lor
lăsându-ţi ţie teama
că am uitat, că am plecat
e de-ajuns o singură bătaie de inimă
ca o chemare pe ceasul timpului fără sfârşit
şi am să vin.
numele meu al tău este… invers.

 

24 thoughts on “invers…”

  1. numele invers…
    atunci când tu-ul e completat de eu și invers…
    atunci când ziua fură un colț al nopții bucurându-se de victoria trecătoare a clipei și…din nou invers…
    atunci când numele tău…este de fapt al meu… și invers…
    dureros m-am întors într-un trecut în care inversul ăsta părea atât de real…

  2. Da..stiu cine esti chiar si cand taci..esti soapta rostita usor, esti adiere de vant ce ma mangaie, esti raza de lumina ce ma mangaie dimineata, esti numele tau, al meu, invers.

  3. ce să mai spun şi eu, psi?
    că e frumos, deja o ştii!
    şi printre litere sărind ca-ntr-un şotron
    mijeşte întrebarea: e bine să fim, palindrom?

  4. ooo, tibi, azi e ziua marilor surprize! bine ai revenit, acum fug să te citesc. mi-a fost, îmi este dor de tine, prietene!

Comments are closed.

error: Content is protected !!