gând colorat, gând căptuşit,
în retortele timpului zvâcnind,
de pe-o margine a tâmplei desprins,
coajă inocentă, fum versatil,
gând de niciunde venind,
nor involuntar de cuvânt.
iluzie ţinută din scurt,
gând de fum, dor incapabil
să rămână drept în vânt,
dor tremurat, dor amestecat,
cireaşă rostogolită în iarnă.
alambicat este sufletul
prins în gând.
alambicate versuri astazi, psi
si cand te gandesti ca totul porneste de la un singur gand… e clar ca-i minune 
Hmmm,gand de fum..intotdeuna ia forme din cele mai ciudate si te duce departe…
am stiut mereu ca particele din sufletul tau sunt presarate in fiecare gand versificat sensibil aici.
we placut, pisic cu suflet frumos!
mie-mi placea cum aranjai duzina…poate o s-o faci iar candva
n-am cuvinte sa-ti spun ce mult imi place
http://farm6.static.flickr.com/5052/5455904833_7f525fc036.jpg
Psi(c), cum se adună cuvintele astea din duzină, cum se ciocnesc ele şi explodează, apoi se împrăştie înapoi, în necuvânt, în tăceri, în gând, precum încep, alambicat, în speţă! Când în scurt, când în lung!
Aş fi mirosit o cireaşă, da’ de unde? Nici tremurat de nesomn nu-i tot timpul élan, căci devii uşor versatil.
Eu, mărturisesc că nici n-am vrut să scriu duzină azi, fiindcă nu-mi şopteau nimic, şiretele. Nu le vedeam împreună nici în rând, nici în coloană, nici în zig-zag. Am şi vrut să-ţi zic la un moment dat, da’ nu m-a lăsat platforma şi n-am mai insistat, bine-am făcut(involuntar, desigur)…ştiu că nu-i obligatoriu, dar e un motiv bun să revin în mine, (re)scriindu-mă (şi pentru asta îţi multumesc)dar dimineţile, pot aduna gânduri de pe tâmple, precum şi serile şi după-amiezile noastre, cele personale, de peste secunde, de peste zi, de peste ani pe care le credeam plecate în niciunde, poate în inocenţă sau poate înapoi, în mocirla de unde veniră, independent de noi, în acel desprins cel de neprins, margine de real căptuşit cu arome, cărăuşul amintirilor.
Gânduri bune!
Azi esti “poetesa” ! ”
gând de fum, dor incapabil
să rămână drept în vânt,
dor tremurat, dor amestecat…
asta mi-a placut!
we placut
“Alambicat este sufletul prins in gand…”
Cat adevar…
draga mea, cuvintele se aşează ele singurele… altfel nu acceptă să vină la mine. încăpăţânate. apoi ne privim, ne recunoaştem… în gând.
ioooi, rata, te pomeni că ţi se făcu dor de bucătărie!!!
cuvântul nescris ia formă de fum… şi se duce, se uită.
nu-i aşa?
da io ce să mai spun de darul tău? minunată imaginea! minunată! mulţumesc mult, mult, mult.
cea care mulţumeşte sunt eu. te-am citit de fiecare dată şi cuvintele nu par deloc să nu te asculte, dimpotrivă, au o ordine şi în coloană, şi în rând, ba chiar şi pe diagonală care mie îmi place mult de tot.
gânduri bune şi pisiceşti să te ajungă de la mine.
cita, prefer, îmi este întotdeauna mai uşor să scriu versuri. am mai spus asta, ştii. chiar şi frazele mele nu-s decât nişte versuri mai lungi.
mulţumesc mult de tot. îmbrăţişări cu drag.
da, copilu, aşa este… şi mi-e drag că ai revenit şi tu.
am ramas pe undeva cu gandul la zapada si bulgari si vin fiert cu miros de portocale.Gand hoinar…
Vino zapada!
Dor,dor,dor..Si clar de luna,clar de luna..
Poate revine..si te ia prin invaluire
Psi, mărturisesc în mod cinstit că am citit încă de ieri cele ce-ai scris. Am avut însă o ambiție.Nu știu dacă mi-a ieșit.
Ce frumos ai scris! “…alambicat este sufletul prins în gând…” Iar poza cu pisicuţa este grozavă!
O seară frumoasă, dragă Psi!
cuvântul nescris este o risipire… nu se întoarce niciodată. şi e păcat. învăluire? nu, nu cred…
vine, sara… curând. acum îşi pregăteşte tipsia de bezele pe care o va arunca peste noi… fulgi.
mulţumesc, alex. o duminică bună să ai.
Eu mai sar câte o sâmbătă din cauză că sunt în perioada tezelor… şi am fost şi plecată din oraş cu trupa de teatru