poezii

într-o marţi, pe la prânz

la început ne dăruiserăm gânduri
pe care le vedeam albăstrui,
într-o palidă asemănare
cu cerul.
nimeni nu trecea pe aici,
nimeni nu mai venise,
ne dureau încheieturile
de atâtea dezlegări
în aşteptare.
la început ne promiseserăm atingeri,
freamătul sălbatic al epidermei,
acela pe care îl mai trăisem
de atâtea ori.
nu aşteptam pe nimeni
la masa rotundă a iluziei
şi ne zâmbea din fereastră
luna.
la început, nu văzusem prea bine,
ploile coborau înspre pământ
şi noi ne feream
îmbrăţişaţi pe sub umbrele
de orice zvon public.
la început era linişte.
absenţa ta a început să doară
într-o zi de marţi,
pe la prânz.

sursa foto: salome

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

30 thoughts on “într-o marţi, pe la prânz

  1. la ce vreme este în braşov, max, poezia e… ca vremea! sad mă crezi că am aprins deja lumina în casă?

  2. Dacă scădem cele 3 ceasuri rele, tot ne rămân 21 bune, aşa că…
    absenţele dor 3 ore, dar ce oreeee! happy
    Pentru mine, poema ta de azi e ca un mesaj al eter(n)ului, pe care-l aşteptam, şi pe care-l pitesc după ureche şi mi-l fac narc..isă. winking

  3. Frumoase gânduri! “Într-o marţi, pe la prânz…”… se nasc şi astfel de gânduri.

    Îmi place nespus poza! Ce frumos aşteaptă pisica, lângă uşa aceea atât de învechită de vreme… Ea “ştie” că urmează să se deschidă spre a o primi! Pisicile ştiu întotdeauna! happy

Comments are closed.