și-atunci,
venise un înger cu aripi albastre
hai, hai, lasă-te de ceață,
mi-a spus,
norii plângeau,
de- atâta noapte,
am crezut,
hai, hai, lasă-te de ceață,
rupe firul care ne leagă,
pene și nori am văzut,
multă vreme după ce ai plecat,
sus, tot mai sus,
crescuse o ceață fără sfârșit,
fără început,
în inima ta ca un cântec:
hai, hai, lasă-te de ceață.
și te-am dus.
La mulţi ani, psi! Să-ţi fie 2026 un an aşa cum ţi-l doreşti!
Eu mă bucur de fiecare dată când văd ceva nou pe blogul tău.
Şi sper că, deşi aici postezi rar, scrii, şi o să mai fie, în curând, încă o carte!
la mulți ani, vero. cu sănătate, liniște și bucurii!
da, continui să scriu, nu știu dacă și carte, dar mai las aici câte un semn.