s-a născut într-o zi de octombrie a anului trecut. maika.
o zi de octombrie în care eu plângeam, probabil că și ea. bebe.
maya murise cu o zi înainte și despărțirea noastră a fot grea și dureroasă. e greu să te desparți de cineva care te-a iubit cel mai mult pe lume. și ai știut asta din prima clipă în care te-a privit cu ochii ei verzi, ca și cum tu ai fi începutul și sfârșitul iubirii nemărginite pe care avea să ți-o dea iar și iar. maya…. iubirea mea care nu avea nevoie decât să știe că sunt, că îi sunt. cei care mă cunosc și vă mulțimesc că sunteți, știți prea bine toate acestea.
dar… maya ascunsese un dar neprețuit, o scânteie de chihlimbar cu ochi ireali pentru mine. iar cine a găsit-o plângând pe lângă oameni cărora nu le păsa, i-a dat un nume special și aparte, nu doar pentru semnificația lui ci și pentru că este la o literă distanță de maya, așa cum ziua nașterii ei este la o zi distanță de moartea celeilalte. l-am păstrat, chiar dacă orice copil iubit are o mulțime de nume. cel acceptat de ea până acum este bebe. și plușii mic, pentru că este o bucată de pluș cu un suflet imens.
bebe. a venit în casă într-o altă zi de cumpănă, când boala pândea pe la ușă. nu știam, dar pentru că am visat-o și nu doar o dată și nu doar eu, copilul de chihlimbar a venit acasă atunci când trebuia. și am descoperit iarăși inimile oamenilor, inimile calde și deschise și aproape.
copper eyes… deocamdată nu spune povești dar știe să doarmă pe paginile scrise, să alerge stilourile și să toarcă a joacă.
și au trecut deja zece luni. maya nu s-a întors, dar sunt sigură că luminează viața cuiva. și că e fericită.