mă întorc în sânge ca acasă,
în șuierul repede al oaselor albe,
în mine însămi cu gustul de sare
și în zâmbet.
corăbiile gândului m-au purtat
cu foame și sete,
cu încântare,
sălbăticia clipei, irespirabila
m-a mirat.
mă întorc în sânge ca acasă,
pe prispa sufletului îmi aștern
o rămânere-n sare și în oase
și un cântec mă adună
călător prin viață și zâmbet.
bătăile inimii m-au chemat
la ospățul clipei
deplină și rotundă mirare
ca o pată de sânge.
rămâi, șoptesc inimii mele
sau cerului,
rămâi, îmi ademenesc țărmurile
numai clipa din oase și vânturile
îmi șoptesc
ca o pată de sânge pe gură.
Am revenit pe la tine si acum pot sa citesc. Nu stiu cum s-a intamplat,
dar nu mai conteaza!
Sper ca esti bine, draga Psi, chiar daca citesc o poezie numita ‘Sange’!
am schimbat hostingul, suzana. au început să apară momente când nici măcar eu nu mai puteam intra și celălalt host ridica din umeri. am vrut să renunț chiar, de tot… un prieten mi-a spus să n-o fac.
îți mulțumesc pentru răbdare.