ziua când pleacă bărbații

ziua când pleacă bărbații
este o zi oarecare,
neanunțată la știri,
cu soare râzând,
cu sălbatice viscole pe la încheieturi,
pe la îmbrățișările rămase orfane,
cu vânt.
ziua când pleacă bărbații
și-n bolta casei se-aude praful
e o zi cu tristețe în ochi de copil
e o noapte.
ziua când pleacă bărbații
poate astăzi,
poate ieri
sigur și mâine,
nu se află în calendare ci mult mai în adânc
în sufletele mici și urlând
ale pruncilor.

când iubirea moare,
când noaptea și ziua își uită rosturile,
când îmbrățișarea se scurge peste pereți,
tremurând,
când zidurile nu mai încap
bărbații pleacă.
în urma lor,
doi ochi de copil
și o inimă.
plânge.