unde ești tu, astăzi nu știu.
lacrima deschide poarta lui Dumnezeu
și-mi pare că ai trecut
sau poate eu
pe ulița tăcerilor de-atunci.
era o casă albastră înaintea mea
și suspinau stelele în plină zi,
unde ești tu? cu hohot de copii
cuvintele ți-au vindecat pereții.
lacrima deschide poarta lui Dumnezeu
și anotimpul verii în mine se scutură
te caut. cu arsura gândului te caut
prin pagini albastre,
prin lacrima lancrămului tău.
cineva deschide poarta,
cineva șoptește în marea trecere,
din lumina lui Dumnezeu
în zicere.
unde ești tu astăzi nu știu.
în cartea sau în sufletul meu
de mână cu Dumnezeu,
prin iarba înaltă a trecerii.
pentru că astăzi ar fi fost ziua lui, celui atâta de iubit de lumină.