am tot vrut să vă scriu despre un proiect drag mie (nu îmi aparține, dar iubesc ceea ce fac oamenii aceștia) pe nume somnoroșii în esență un loc de povești de văzut cu ochii închiși așa cum spun chiar ei . adică tudor, mihaela, roxana, mihalea și oana, niște oameni care spun povești de drag și cu drag, pentru copii, povești cu tâlc și cu miez, exact așa cum au nevoie toți copii. să vă spun că vocea poveștilor este mihaela tatu? nu, mai bine descoperiți singuri, dar eu vă spun că fiecare povestitor și fiecare poveste sunt nevoie împlinite pentru copii din noi și de lângă noi.
tudor este unul dintre oamenii care urmăresc acest blog (mai ales poveștile de crăciun) așa cum și eu urmăresc poveștile somnoroșilor. ieri a lansat o idee despre o poveste din bucătărie, așa că i-am propus varianta mea (o să fac uptate și cu linkul spre varianta audio sau o puteți găsi singuri pe site-ul lor, varianta lui Tudor, cel care a inventat personajele și direcția poveștii) și vă promit și alte povești în timp, dacă sunt pe fază cu cerințele. sper să vă placă chiar dacă sunt scrise cu majusculă. 
”A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi , nu s-ar povesti, un regat minunat și încântător, în care domneau cu mândrie cele mai apetisante și ademenitoare mirosuri. Ai ghicit, nu-i așa? Este vorba de bucătărie.
O lume întreagă de oale colorate, de farfurii și cești, de tigăi și castroane, de linguri și furculițe care priveau din sertar cu mândire la micile lingurițe și de borcane pline de arome, peste care se lăsase seara de iarnă și liniștea tulburată uneori de câte un fulg care se topea în ferestre așa cum se topește zahărul în cana ta de ceai.
Pe când lumina se tot împuțina și numai felinarul din stradă mai lupta cu fulgii de zăpadă aruncând scânteile lui galbene peste troiene, se trezi din amorțeală Căpitanul Tigaie, un fel de moșneag al locului judecând după chipul lui ars și asprit de vreme, peste care trecuse de nenumărate ori gospodina cu peria de sârmă. Pe când nu era pus la treabă, să facă fripturi, ouă ori să prăjească ceapa atât de mirositoare, locul lui era pe raftul de sus, de unde privea întreg regatul bunătăților ca un moș sfătos, trecut prin multe.”
pentru restul poveștii (o găsiți aici ) și chiar pentru mai multe povești vă invit să îi cunoașteți pe cei din echipa somnoroșilor. o să vă placă, sunt sigură.
și dacă sunteți cuminți, mai facem. 