am știut de dinainte de semn. mai întâi a fost un zvon, o părere de furtună învizibilă iscată de nimic, apoi mirosul de sânge. cântecul lui. și l-am recunoscut imediat, fără să-l mai fi auzit vreodată.
astăzi o să scriu. dintre toate lucrurile pe care le știu face, astăzi o să scriu așteptarea. e cea mai grea.
nu, să nu ai griji pentru mine, mie sufletul impregnat de matră de liniște. știam cu toții că va veni clipa asta, că este posibilă, de aseară e certă. am adormit târziu, cu mirosul de sânge în brațe, ca o păpușă salvată din foc. m-am trezit cu brațe oloage, moi, însă imediat ce am prins stiloul în mână, scânteile sufletului s-au aprins: este ceea ce este.
vom trece și de asta pentru că dincolo de azi și acum, eu văd, și e atât de limpede, soarele risipindu-și aurul pe o chiflă cu dulceață de caise în piața mare. și acolo, în clipa aceea pe care am mai văzut-o noi, o să fiu ca și acum: o pisică în așteptare, torcând.
râmânere.
sunt aici din veac în veac. 
ps. astăzi mi-a trimis un prieten un volum de poezii în limba franceză: sept nuits au hades. e minunat.
Dacă ai trecut la cerneală roşie devin puţin îngrijorat.
stai liniștit, dragoș. e o așteptare roșie și atât. trecem și de ea. am încredere.
Rară marfă în ziua de azi. De unde ai făcut rost, că a mea s-a terminat de mult?
Pot spune ca detest asteptarile! Si din cauza asta le inlocuiesc cu ceea ce am la indemana, facand lucruri. E un transfer emotional ce mi se pare util si care genereaza o combustie interesanta.
Doar bine si inspiratie la tine! ❤️
caută puțin că este.
mulțumesc, suzana. inspirație este, chef de scris la fel. iar așteptarea… uneori nu ai încotro. pe mine mă ajută meditația să aștept imprimând gândurilor cuvinte potrivite.
să îți ffie pace, liniște, zâmbet.
Am întrat tiptil să citesc și tot la fel ies, nu înainte de a-ți transmite un gând bun și o îmbrățișare, Pisic. ❤
Să rîcîi amărăciunea de pe fundul tuciului cu speranţe? Riscant. Pică greu la ficaţi.
Îmi plac oamenii, în general, iar credintele, sperantele, optimismul, zbaterile, luptele si pasiunile lor pentru viata în special.
Pesimistii, cred eu, sunt oameni saraci spiritual, lipsiti de valorile atemporale ale credintei si sperantei, oportunisti comozi care râvnesc, tânjesc, doresc, cauta orbecaind în gol si nu gasesc ceea ce cauta, deoarece nu cauta unde trebuie, din încredintare, cu speranta si rabdare, pasiune si dragoste adevarata, absoluta, atemporala, sacrificatoare, eliberatoare.
O duminica sublima, binecuvântata cu bucurie, pace, dragoste si Lumina Divina, draga psi !
mulțumesc, dana.
duminică cu Lumină, iosif și cu pace în suflet! și un post cu multe de folos să ai!