râvnind la soare și rotind în umbră
cu palma goală risipind pe sticlă
o zbatere, o răsuflare, o aripă
râzând în soare, respirând în umbră
sărut în soare și șoptit din umbră
cu inima pulsând ca o lumină
de lumânare goală și nebună,
scurgând în soare, semănând a umbră
visând la soare și vibrând la umbră
cu freamătul de gânduri dezlegat
ca un copac de primăveri uitat,
vorbind de soare și veghind de umbră.
în râvna mea de soare și lumină,
în râsul meu coborâtor spre ape
în umbra mea, în inima ce-ncape
tot ce am fost și toate ce-or să vină
e doar un cântec lin, pe ape
o primăvară risipită în fereastră
un tiv de flori pe inima curată
când eu, o umbră, mai visez la soare.
toate or trece în soare. și anotimpuri s-or duce pe ape de mare. și frica și teama și bucuria și speranța, toate sunt în noi. doi ani se leagă de ploi.
să vă fie lumină, speranță și putere în iubirea din vremea coronei.
…doi ani, Pisic???
Sumbre prevestiri, dar versurile tale aduc lumină și căldură.
Trandafirul tău privește curios spre lumea de afară încercând să înțeleagă ce se întâmplă. Cam așa e și cu noi. Ne-om dumiri cândva de toate.
Să fiți bine și optimiști!
Te îmbrățișez cu drag și îți mulțumesc pentru cuvintele tale ce ne șoptesc poezii și povești! ❤
da, doi ani, dana. ar fi nerealist să ne imaginăm că viața, așa cum o știam, se va întoarce după 15 mai ori că vom fi apoi imuni (nu mai zic de vaccinul care nu există încă). coronavirusul ne va bântui și de-acum încolo, cel puțin până la momentul la care fie vom fi devenit cu toții imuni (ceea ce iarăși pare un subiect sensibil acum când china așteaptă deja al doilea val) fie vom fi vaccinați cu toții.
suntem optimiști, cât se poate în zilele acestea și curioși ca trandafirul meu galben.
zile liniștite și sănătate multă vp doresc!
Of… sănătoşi să fim! Şi da, încrezători atât cât se poate.
într-un fel sau altul, vom trece de asta, potecuță.
Stati linistiti, corona este buna,
)
pentru cei ce se-ncred în Dumnezeu,
Caci Fiul omului coViDul curma,
El Cel Atotputernic, Rege …Leu…
Un Weekend minunat, binecuvântat, cu liniste, bucurie, pace si rabdare, oricât va fi de asteptat, dragile mele “fecioare” …
sincer, iosif, pentru cei morți, cei care au rămas fără părinți, copii, rude, prieteni, nu cred că este bun covidul ăsta.
se vor schibma lucrurile, da, cred asta, dar până atunci vom mai pătimi.