moș crăciun (adventus)

moș crăciun. personaj mitic, ireal, atât de mult așteptat încât roșu și alb sunt culorile pe care le-am tot pândi de dincolo de ferestre, copiii cei mici și cei mari, de acum și până la venirea lui.

adventus. de astăzi, 25 noiembrie și până la crăciun mai este o lună. sau cele patru săptămâni de advent așa că vă promit… patru povești de crăciun.   prietenii care mă urmăresc pe facebook știu deja că acolo adventus este cu istoria colindelor și cu muzica acestei miraculoase așteptări a sărbătorii Nașterii Mântuitorului. crăciunul și simbolurile și tradițiile sale. și magia. și bucuria. și lumina…

și ce poveste ar fi mai potrivită pentru prima săptămână de advent, dacă nu chiar a celui care ne zâmbește deja din magazine, din reclame și din desuetele felicitări, acelea pe care nu le mai scrie și nu le mai trimite mai nimeni. așadar cine a fost moș crăciun?

dacă bradul împodobit își are originea în țările germanice (ca și multe dintre colindele de astăzi) iar unele surse îl leagă de martin luther, moș crăciun vine din olanda. mai concret, sinterklaas este imaginea sfântului nicolae din myra, care chiar purta haine roșu cu alb și care, prin anatolia bizantină locuind, obișnuia să facă daruri săracilor și copiilor. se mai știe și astăzi despre zestrea de o sută de galbeni dăruită de episcopul din lyra fetelor unui creștin pios, zestre care le-a îngăduit să ducă o viață onestă.  numai că sinterklaas, care se mai sărbătorește și astăzi pe la noi, a trecut oceanul, iar americanii l-au numit santa claus. de fapt o mare contribuție în promovarea imaginii acestui bătrân darnic și voios a avut-o pastorul american clark clement moore, autorul unui poem despre moș crăciun, poem apărut în ziarul sentinel din new york în anul 1823. succesul poemului a fost atât de mare încât, în 1860 a apărut și primul desen cu moș crăciun, thomas nast fiind ilustratorul căruia îi datorăm nu doar imaginea de astăzi ci și mitul potrivit căruia moș crăciun locuiește la polul nord. a urmat apoi celebra campanie coca cola din anii 30 ai secolului trecut, moment în care moș crăciun a primit și burtica după care îl recunoaștem astăzi. și de aici întreaga poveste a unui personaj în care unii mai credem, unii nu, dar el continuă să traverseze noaptea de ajun în sania lui fermecată, aducând bucuria. deschide-ți sufletul s-o primești!

printre poveștile lui moș crăciun ar fi potrivit să mai spunem pe aceea că până prin secolul al XIX-lea, pe 25 decembrie se sărbătorea anul nou și se împletea cu festivalul nașterii, sărbătoarea creștină ce marca Nașterea Mântuitorului, așa cum desemnase în anul 325 împăratul constantin. iar înainte de aceasta, solstițiul de iarnă era marcat la romani de saturnalii, numite de împăratul aurelian ”natalis solis invicti”

moș crăciun. fiecare dintre noi are cel puțin o amintire cu el. poate din copilărie, pe când se numea moș gerilă (pentru cei care am copilărit în anii comunismului), poate chiar de acum. interzis în bosnia în anul 2008 pe motiv că nu aparține tradițiilor țării, iar în multe alte țări au existat campanii împotriva lui. pe motiv că… marketing?!

moș crăciun. pentru mine este un simbol. o poveste. un mit. o emblemă a darului, a generozității, a prezenței și a bucuriei. o ancoră a iubirii într-o noapte de iarnă, pentru că iubire ne-a fost dăruită atunci, așa s-a născut.