îmi torc pe o coajă de pâine,
pe frunza lui mâine,
rugină.
stelele repetă aceeaşi oră
jumătate albastră,
un pic abstractă:
să vină.
toamna-n gutui
cu ochii căprui
uşor amărui.
îmi torc pe-un biscuit amar,
cumva hoinar,
rugină.
zilele repetă aceeași ploaie
jumătate bălaie,
și un pic nervoasă:
să vină
toamna-n gutui
cu ochii căprui
ușor amărui
îmi torc pe genele-ntoarse,
pe acolada gândului
rugină.
visele repetă aceeași frază,
jumătate întoarsă:
să vină.
toamna-n gutui
cu ochii căprui
ușor amărui.
Repetiţie ce picură culoare pe rugină.
E toamna un cântec
Cu tonuri de chihlimbar
Ce-aduce a descântec
Suav, dulce-amar…
Frumos ne (în)cânți, Pisic!
Visele şui
au ochii căprui,
ploaia de stele
naşte inele
de toamnă-rugină
pe mîna albastră
a zilei ce stă
să vină…
se face iar cald, potecuță!
mulțumesc, dana!
mulțumesc, dragoș.
Sentimentele exprimate-n versuri cu rezonante de acorduri muzicale ! Superb poemul!
mulțumesc, iosif!