jon snow sau uhtred de bebbanburg? aceasta să fie întrebarea de astăzi și, după mulți ani în care n-am mai făcut caracterizări de personaje, înante de a vă spune preferința mea, o să încerc să-i creionez pe cei doi eroi din serialele got și last kingdom, dar mai cu seamă din cărțile atât de dragi mie, saga cântec de gheață și foc la care mai aștept volumele cu mult rămase în urma serialului și saxon tales la care am citit ceva mai mult decât a fost ecranizat deja.
într-o lume tot mai vizuală, în care preferința pentru lectura pe suport de hârtie pare ceva tot mai desuet, cei doi cavaleri, protagoniști în serialele hbo și netflix amintite și despre care vă invit să vorbim astăzi sunt deopotrivă asemănători și totuși atât de diferiți. purtători de sabie amândoi, nu însă și de coroane, își vor fi legat destinele de două regate, cel al nordului plin de zăpadă și cel al engalandului, visul lui alfred cel mare. și, oricât de multă fantezie ori realitate separă cele două povești, de altfel numeroasele simboluri folosite de martin duc westeros înspre lumea reală și cunoscută a evului mediu, există suficient de multe puncte comune astfel încât comparația să poată fi făcută între ei.
să începem cu primul, jon snow, bastardul neamului stark și cavaler al rondului de noapte. fără să fie frate bun cu ceilalți copii stark din winterfell (de unde și numele snow) el își leagă destinul de aceștia și, într-o oarecare măsură se bucură de iubirea celui considerat până la un punct a fi tatăl său. asta în vreme ce mama copiilor stark îl privește întotdeauna ca pe o dovadă a infidelității soțului ei (o infidelitate cel puțin curioasă câtă vreme cei doi par a fi extrem de uniți în căsnicia lor). ca și ceilalți copii stark își are și el propriul lup, nălucă, de altfel singurul pe care îl regăsim și în ultima serie GoT care tocmai a fost lansată de hbo. (și aici, curios mi se pare faptul că mitul lupilor străvechi a fost cumva prea repede lăsat deoparte de martin). jon snow este fără îndoială unul dintre outsiderii cărților și ai serialului, personaj gândit la început ca fiind secundar și devenit principal cam pe când a fost asasinat aidoma lui cezar de câtre proprii lui tovarăși la finalul sezonului 5. ca mulți alții fii nelegitimi el nu cunoaște identitatea mamei sale și este trimis de tatăl său la zid, în rondul de noapte, acela care sub legământ străvechi: ”ascultaţi-mi cuvintele, fiţi martor la jurământul meu, recitară ei, iar glasurile umplură poiana sub asfinţit. aducători ai nopţii, acum începe rondul meu. nu-l voi sfârşi până la moarte. nu-mi voi lua soaţă, nu voi zămisli copii. nu voi purta coroană şi nu voi dobândi gloria. voi trăi şi voi muri la postul meu. eu sunt spada din beznă. sunt păzitor pe ziduri. sunt focul care arde şi alungă frigul, lumina care aduce zorii, trâmbiţa care-i trezeşte pe cei adormiţi, scutul care apără tărâmul oamenilor, îmi închin viaţa şi onoarea rondului de noapte, pentru această noapte şi pentru toate cele care vor veni.” sunt chemați să apere westerosul. și, tânărul bastard care nu își cunoaște rădăcinile (fiul lyannei stark și al lui rhaegar targaryen, cum aflăm ulterior) ajunge până la funcția de lord comandat al zidului. dar își păstrează oare jurământul? silit să se confrunte cu adevăruri deloc ușoare, jon snow va rămâne departe de coroana nordului, de iubirea față de o femeie și de intrigile și războaiele care domină cele șapte regate? să ne amintim de ygritte? de daenaerys? să rămânem la mereu încruntatul jon snow care poartă pe umerii lui o imensă povară. atât de mare încât la începutul sezonului 6 el a fost înviat de lady melisandre, în parte pentru că fanii o ceruseră, în parte pentru că nordul, după moartea lui ned și robb stark, era clar lipsit de un erou. are însă jon forța lui ned? eu aș spune că nu. cel puțin ned nu ar fi plecat niciodată genunchiul în fața unei targaryen, iar robb a murit tocmai când apăra nordul al cărui lider devenise. cu un nord lipsit de repere, era rândul lui jon snow să iasă în față, chiar și din moarte.
de celalaltă parte, uhtred de bebbanburg este clar eroul și povestitorul lui cornwell și al cronicilor saxone care se împletesc cu propria lui viață. el nu este un outsider, ci participant direct al evenimentelor prin care s-a născut visul lui alfred cel mare și, în ciuda tutror răsturnărilor de situație, el va rămâne mereu ceea ce este: sabia regelui. născut ca al doilea fiu al lui uhtred de bebbanburg, el învață repede ce înseamnă să faci ce ți se spune (fratele lui mai mare este ucis de danezi într-o incursiune în care tatăl lui îi spusese să nu atace, iar el a reacționat exact invers). copil botezat de două ori, uhtred ajunge prin intriga poveștii la danezi, fiu al lui ragnar, după ce îl privește pe propriul său tată pierind în lupta cu vikingii. cumva, toți acești primi ani de viață petrecuți alături de danezi îi vor șlefui firea, căci uhtred este un nestăpânit, un năvalnic și un păgân fără pereche, unul care te cucerește cu umorul lui, cu curajul și iuțeala cu care ia deciziile sau viețile popilor. seria de întâmplări prin care trece îl fac să plece genunchiul în fața regelui, dar el își va respecta întotdeauna jurământul, chiar și pe acela de a-și ajuta fratele viking, pe ragnar, să răzbune moartea tatălui lor și prin aceasta am putea spune că personajul uhtred capătă și mai multă forță. capabil să se împotrivească până și regelui el atrage admirație, dar și multă ură, atât în tabăra wessexului, cât și în triburile vikingilor, iar loialitatea lui se răsfrânge și asurpa oamenilor cu care se însoțește. părintele beocca, sihtric și finan, clapa și rypere știu că uhtred este un om de onoare la fel de bine cum știe și alfred cel mare atunci când îi leagă sabia de visul lui. iar femeile care îl iubesc și sunt un lung șir de femei pe potriva acestui războinic, îl iubesc pentru ceea ce este el, pentru cum este el, pentru pofta de viață și puterea de a se ridica de fiecare dată, iar și iar, cu același îndepărtat vis în minte, acela de a se întoarce în bebbanburgul care îi aparține de drept și al cărui ealdorman este. existența lui uhtred nu este deloc liniară ori simplă, dar el găsește întotdeauna forța de a face ceea ce trebuie făcut, el știe ceea ce este: purtătorul unei săbii numite răsuflarea șarpelui.
jon snow sau uhtred de bebbanburg? amândoi sunt, într-un fel sau altul, copii crescuți de altcineva decât proprii părinți. amândoi sunt cavaleri, purtători de sabie, oameni urmați de oameni și purtători de jurământ. amândoi sunt puși deseori în situații dificile în care fac alegeri, amândoi pleacă genunchiul în fața cuiva, fie că vor, fie că nu. atât jon snow, cât și uhtred de bebbanburg se lovesc mai devreme sau mai târziu de propriile adevăruri. iar eu îl prefer pe uhtred pentru latura sa profund umană și versatilă, pentru realismul și autenticitatea pe care i-o dau emoțiile pe care nu și le reprimă. uhtred poate să fie și este pătimaș, nestăpânit, suferă pentru moartea prietenului cu care împarte sclavia, iubește, își plânge pruncul mort și mai târziu pe fratele ragnar și în tot acest iureș de trăiri rămâne profund uman, capabil de mult umor sau de furie,cu multă forță interioară și autenticitate.
și acestea fiind spuse mi-ar plăcea tare mult să povestim pe marginea alegerilor voastre. cu argumente fie din film, fie din cărți.
Nu pot să mă pronunţ, n-am citit povestea lui Uhtred de Bebbanburg şi n-am văzut nici serialul, personajul îmi e complet necunoscut – în fine, nu chiar complet, că ai scris câte ceva despre el aici.
cam da, vero, dacă nu-i cunoști pe amândoi e cam greu să compari. dacă ai ocazia să citești poveștile saxone au în ele o doză bună de istorie, de scene de luptă (despre care chiar martin scria admirativ) și de mult umor. iar filmul este făcut de bbc, așteptăm curând să apară seria 4 pe netflix.
Am făcut rost de primele volume din poveştile saxone (în format electronic), o să le citesc cât de curând.
Netflix n-avem şi, ţinând cont cât de “des” ne uităm la filme, cred că nici n-o să ne abonăm (oricum, nu în viitorul foarte apropiat). Deocamdată ne ajunge HBO GO.
perfect, vero, perfect așa. o să vorbim aceeași limbă după ce-l citești pe cornwell (m-am folosit în caracterizări mai ales din cărțile citite, în ambele personaje). și sunt sigură că îți vor plăcea saxon tales, chiar dacă vorbim de un oarecum fantasy istoric. cornwell mânuiește bine de tot condeiul și scenele de luptă sunt superbe, iar personajele excelent conturate.
Mare păcat că nu cunosc personajele pentru a putea să-mi spun părerea, dar am încredere deplină în spusele și argumentele tale.
Ai putea să-mi recomanzi o carte de genul acesta care să nu facă parte dintr-o serie cu multe volume și care să mă facă a-mi dori mai mult?!?
dana, sunt doar părerile mele, preferințele mele și caracterizarea unor personaje așa cum le-am văzut eu. și cred că prin ochii altora se vede diferit. așa cred. cât despre recomandare… nu știu ce înțelegi tu prin ”a-ți dori mai mult”? un personaj frumos este și liesl din hoțul de cărți de pildă, dar repet, aș avea nevoie de mai multe detalii de la tine ca să știu încotro să merg.
La fel de bine ai fi putut spune Cpt. James T. Kirk vs Cpt. Jean-Luc Picard. Numai că eroii tăi – pe micul ecran – arată a copii/adolescenţi cu caş la gură, pe cînd “ai mei” au ceva mai multă maturitate în gîndire şi acţiune. Şi cred că tocmai asta e problema majoră a zilei de azi: prea mulţi puştani încercînd să-şi asume roluri de adulţi. Rezultatele? Pffff…
ce te face să crezi că sunt copii sau adolescenți, dragoș? niște poze? rezultatele lui uhtred sunt, din ce scrie la cronicile saxone, engalandul, reunirea regatelor engleze ale wessexului, northumbriei, merciei, un vis al lui alfred cel mare, făptuit după zeci de ani de către eduard cel bătrân. comparația cu jean luc picard mi se pare cel puțin nepotrivită în acest context.
și, dacă ai citit cu atenție (și știu că o faci) referințele mele vin … din cărți. sunt și filmele, e drept, dar… prefer ca totdeauna cărțile.
Ei, nu băga prea tare-n seamă spusele mele, nu eram chiar pe frecvenţă. De fapt nu mai fusesem de mult pe aici, am reluat din urmă dar asta era singura uşă deschisă (ori aşa mi s-a părut) aşa că am intrat mai mult ca să dau ‘bună ziua’.
Altfel da, judecînd după informaţiile oferite (adică pozele), ce altceva puteam să spun? Rezultatele de moment ar putea părea măreţe, însă privind totul la nivel cuantic şi după o lungă perioadă de timp, nu putem să nu ne întrebăm care ar fi fost situaţia acum dacă acele lucruri (războaie, uniri etc.) nu s-ar fi întîmplat sau dacă altele ar fi fost rezultatele. Dar asta deja depăşeşte subiectul articolului.
Oricum, în retrospectivă cred că exemplele Kirk & Picard nu se potrivesc aici, fiindcă ei n-au plecat la război ci în misiune de pace şi explorare, n-au atacat pentru a cuceri ci doar s-au apărat la nevoie şi au ajutat pe alţii mai slabi în faţa unor opresori. Asta de-a lungul şi de-a latul Universului (cunoscut), nu doar pe un petec de pămînt de pe o biată planetă.
Mnoh, mea culpa, ştiu că eşti o cititoare ferventă şi e bine aşa; eu nu mai pot – pe cîte tonuri aş putea spune asta! – şi abia mă mai descurc să urmăresc un film. Din păcate nu mă atrag cele din categoria celor din articol (acum ai putea foarte bine să mă întrebi: ‘atunci ce naiba cauţi aici?!’ ) aşa că nu pot discuta la subiect. De aceea fac o plecăciune, spun ‘la revedere’ şi-am plecat.
apoi dacă tu nu știi că poți discuta despre absolut ce vrei, indiferent care ar fi articolul…. zău așa, dragoș, mă știi de ieri?
Ei, ştiu eu ce ştiu, dar mai întîi de toate ştiu că aici e un loc al păcii şi de aceea încerc – pe cît posibil – să evit bătaia… cîmpilor.