mărțișor. șnur alb și roșu, legate, vestind primăvara. mărțișor sau martenia, obicei pe care, în afară de noi, doar bulgarii îl mai au. de vreo câteva zile colind locurile unde vânzătorii ambulanți se luptă cu gerul (ieri au fost minus 11 grade, astăzi doar minus șapte) și cu nepăsarea trecătorilor. tarabe pline de mărțișoare, majoritatea chinezești (curios cum tradiții de primăvară pe care le considerăm autentice, ale noastre, se fabrică tot în china) își așteaptă clienții, poate, poate…
mărțișor… bucățica aceea de metal, în formă de floare sau potcoavă, în formă de hornar ori de cine știe ce animăluț. simbol de primăvară peste care frigul iernii trece cu repeziciune. și, de o vreme cu alte ”obiceiuri” cum ar fi cel a ignorării pe motiv că nu ne (mai) place ori că sunt deja prea multe sărbători. mărțișor. trei la zece lei, unul mai sărman la 50 de bani, câteva mai răsărite, ”poleite” cu aur, la 10 lei. remarc cu bucurie că au dispărut trandafirii de plastic și urâțeniile de zeci de centimetri cu care încercau în alți ani să ne ademenească. și remarc cu tristețe că un mărțișor de 50 de bani nu interesează prea multă lume.
mărțișor. în ochii mei lucesc șnururile frumos legate de ceea ce văd. broșe multe, unele frumușele, unele urâte de tot (încă mai am broșa foarfecă argintie de acum vreo 20 de ani, primită de un mărțișor), unele care chiar îmi amintesc de copilărie, de acele vremuri în care alegeam cu emoție și cu bucurie mărțișoare pentru mama și învățătoarea mea și așteptam să port iarăși primăvara în piept, chiar dacă iubesc iarna.
mărțișor. am o întreagă colecție de mărțișoare pisici, de simboluri peste care au trecut anii. îmi amintesc de lebăda de argint primită de la tata, primul meu mărțișor mai prețios, de primul mărțișor de la dan, de ziua în care am descoperit darurile creatorilor hand made, oameni care, cu pricepere și drag, fac cu mâinile lor adevărate bijuterii. câte ore și câte nopți pentru fiecare migală? câtă trudă pentru doi lei?! de ce ne plac valentine’s day și haloween și, dintr-o dată, nu ne mai plac mărțișoarele?
mărțișor. nu știu ce voi primi vineri, dar sunt fericită pentru fiecare dintre mărțișoarele deja cumpărate, alese cu grijă pentru fiecare dintre colegele lui dan (și-s numai vreo 20) și pentru câteva femei dragi sufletului meu. pentru că da, sunt fericită că omul meu drag mai crede în simbolul primăverii, așa cum și eu cred. voi? cum este la voi? 
iar cântecul de astăzi vine de la bruce… că așa mi-a venit. 
Eu încă mai cred în simbolul primăverii și în puterea lui magică de a ne încărca de sănătate și iubire, chiar dacă în jurul meu dezinteresul pare total. Mă bucur încă la fel ca în anii copilăriei, așa cum zici și tu, de fiecare semn, de fiecare simbol, de fiecare ciob de tradiție ce se mai ițește uneori. Oi fi eu mai demodată, dar încă admir mărțișoarele. Am unul cu flori, hande-made, sosit tocmai de la Brașov, pentru care îți mulțumesc.
<3
o, da, mărțișoarele de la handmade sofia, așa-i? din pastă fimo.
și nu, nu ești demodată, dana, nici eu nu sunt. așa cred.
Nu doar că mai cred cu tărie-n ele, le şi iubesc şi le aştept cu tot sufletul şi mă bucură nespus. E drept, le prefer pe cele mici, cele din tablă, de 50 de bani-1 leu. Pentru că şi mie-mi amintesc de anii copilăriei şi pentru că mi-s dragi.
Şi port mereu mărţişor în piept. Abia aştept ziua de vineri!
la fel și eu, potecuță! mici și de tablă și le port cu mare drag.
Daca aceste, (pentru majoritatea ) aparebt nesemnificative evenimente, sarbatori si traditii simbolice care tin de identitatea si cultura unei natiuni, mostenite si transmise din generatie în generatie, ar fi percepute obiectiv si s-ar întelege pragmatic în profunzimea dimensiunii lor originale pentru care s-au adoptat de la început, cred ca oamenii si-ar (re)descoperi mai usor identitatea, personalitatea, rolul si scopul existentei în aceasta dimensiune spatio-temporala 3D relativa, trecatoare, efemera si imprevizibila, (re)devenind mai naturali, mai originali, mai frumosi, mai tineri, mai empatici, mai simtitori, mai proaspeti, mai iubitori, mai deschisi, mai uniti, mai rational-sentimentali, mai români, mai…Oameni !
O zi împletita cu firul alb-rosu simbol al iubirii pure, draga psi !
stai să văd dacă am înțeles corect, iosif, deși cam greu cu atâtea vorbe mari care… mno. zici să gândim obiectiv și să fim rațional-sentimentali și mai iubitori? păi stai așa! cum poți fi obiectiv și iubitor deodată, pe deasupra și rațional?
și nu, nu cred că are vreo legătură ce simt eu cu apartenența, identitatea, rolul și scopul. eu sunt fericită de și cu mărțișor. ăla de tablă, zic. atât. 
Esential este, sa fii fericita, restul sunt “chinezarii”…atât.
ce tare e asta!
mulțumesc asemenea!
Cred în simboluri, cu atât mai mult dacă sunt dintre cele de aici, de la noi.
Cred în mărțișor, șnurul acela în două culori, alb-roș. Simbol al înfrățirii între iarnă și primăvară, dar si al separației între cele două. Simbol al speranței în viață și al renașterii.
Iar simbolul agățat de șnur poate fi orice, în fond este doar un simbol, al dorințelor îndreptate către cel ce primește. Poate fi acel mic obiect din tablă, cum era pe vremuri și care îmi aduce multe amintiri.
Încă ofer mărțișoare, căutându-le pe cele care poartă simbolul și care mai apoi vor fi aduse ca ofrandă pentru bună rodire pomului.
exact așa, mugur, pentru o bună rodire a pomului. mulțumesc de precizare.
Pot să zic că am crescut într-o generație în care mărțișoarele au fost înlocuite de brățări cu fir alb și roșu. Mie, personal, îmi plac mai mult brățările mărțișor cu diferite simboluri.
da, raisa, sunt frumoase, dar cum pui brățara în pom?