și-mi plânge toamna în ferestre
cu risipiri de acoladă,
și-mi plânge soarele în brațe
alunecând,
ademenind
rugina mea cu chip de nadă.
și-mi plânge inima în palme,
cu răsuflări abia oprite,
și-mi cerne liniștea pe-o culme
ademenind,
alunecând,
când palmele îmi sunt cernite.
septembrie, arcuș
al lacrimilor vii, căuș
cu miez de sare și de pâine,
azi este vorba despre tine
te-ai dus…
și ne e dor de tine.
astăzi ar fi fost ziua ta. ai fi împlinit 40 de ani… 
Atât de aproape de ziua lui de naștere…
Ni se pare nedrept, dar nu putem face mai mult, de cele mai multe ori.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!