pășim tăcuți pe umbre de-nțelesuri,
gonim sălbatic pe sub frici nătânge,
tânjim azi după lapte, după sânge
și ne cutremur tainice eresuri.
pășim tăcuți pe umbre. din mirare,
din zbateri vagi și dintr-o nemurire
redesenăm scenarii de iubire
pășim tăcuți pe inimi călătoare.
te-ai da. și te-ar durea alunecarea
din visul cald al zilei, dinspre tâmplă
pășim tăcuți și parcă se întâmplă
o viață-ntreagă, lacrima, culoarea.
pășim tăcuți pe umbre de-nțelesuri
pe-alunecări, mirări și frici străine,
pășim tânjind după un colț de pâine
și ne ademenesc cu foșnete mătăsuri
din fusta verii, lungă, colorată,
din buzunarele adânci, de rod umplute,
pășim tăcut și lacrimile multe
ne însoțesc. șirag lucind de viață.
pășim tăcuți. o ușă de închide
o alta se curbează ca o gură
flămândă și fierbinte. o arsură
e viața asta toată ca o minge.
pășim tăcuți. în mers e-o nemurire
și e un dor sălbatic. a iubire.
sursa foto:salome
Pășim tăcuți astăzi, vom păși la fel de tăcuți și mâine și, poate, totul este așa cum trebuie să fie.
Tare îmi place curgerea cuvintelor tale!
Eu nu pasesc tacut, fricos, timid si las în asta lume, nu pot tacea si uneori chiar strig în rugaciune, la Cel ce a facut Lumina si a învins umbrele noptii, prin trupul Sau ucis pe cruce, biruitor etern al mortii …
Sa ai pace si liniste în Suflet, draga psi !