ninge cu lumină,
ninge cu iubire
ninge cu tăcere albă la zenit,
plânge alb nadirul,
ce copilărie!
ninge cu iubire
în oglinzi de gând.
și se tremur ochii
de-atâta lumină
răsărituri albe,
alb în asfințit.
ninge azi pe creste
ninge cu iubire,
îngeri mari de gheață
se dezleagă-n palme
se ridică-n carne
iarna mea frumoasă
ninge cu iubire
peste ochi și casă…
ninge cu iubire
azi, de dimineață
se-așezau în grabă
fulgi peste pământ
se-așezau în suflet
gânduri mari și albe
și-n oglinda nopții
m-am văzut râzând.
poate că îndelung așteptată, poate sosită fix la vremea potrivită, mi se tivește iarna pe gene. o port în palme, o port în glas, o port în cuvinte, apoi o las să plece mai departe. din oglindă îmi zâmbește un chip. și-i spun, astăzi îi spun: te iubesc, ești atât de frumoasă! totul este bine, totul este iubire. bună dimineață!
Bună dimineață!
Bun sosit, Albeață!
Primăvară, fugi,
m-ai umplut de muci!
Bună dimineața!
Ți-s albe gândurile înveșmântate în fulgi, iar bucuria se citește în orice cuvânt de-al tău.
Ai avut mult de muncă, probabil, cu ”umbra”, dar acum ai biruit, ai înțeles ce a fost de înțeles, ai lăsat și întunericul, și lumina să te îmbrățișeze, acceptându-le așa cum au venit, lăsându-le să fie. Și fiecare părticică din noi trebuie acceptată, purificată, lăsată să-și urmeze calea, să fie…
Cred că ar fi trebuit să-ți scriu toate astea la celălalt articol. Cam asta am înțeles eu, în mare, din ”Efectul umbrei”…
E mult de aprofundat, de revăzut, de înțeles…
Să ai o săptămână plină de lumină și bucurii, Pisic!
Mai fain nici ca se putea !
Zi buna, draga psi !
Urarea mea, de la un mâţ pervazier (care, apropo, încă n-a văzut zăpadă
) către altul:
Bună să-ţi fie-ntruna dimineaţa, şi săptămâna, luna, anul, viaţa!
care primăvară, alma? suntem totuși în ianuarie.
ți-am trimis niște cărți, dana, despre efectul umbrei. este ceea ce spun eu de multe ori, că binele și răul (relative de altfel) sunt strâns legate în viețile și adn-urile noastre. și acceptarea răului este calea spre bine. da, cu bine spui, cu acceptare. (este potrivit să scrii oriunde, bun și-aici deci).
mai fain ca iarna nici nu se poate, iosif.
Eu cred că am aterizat prin spam sau zăpada mi-a ascuns comentariul 🙄
ooo, măi chițurina-chițibuș, bine ai venit pe aici! viață lungă și huzur, puiule!
Să-ţi fie precum sufletul îţi dă ghes, ba înc-o ţîră şi-un pic mai bine de-atît, dacă se poate!
Şi-un La Mulţi Ani pentru ziua aceea pe care ai ţinut-o întotdeauna ascunsă, fie c-a fost, va fi sau tocmai este.
Miaulţumesc, psi!
ziua aceea la care faci referire, dragoș, e o zi ca oricare alta. îți mulțumesc pentru că ți-ai amintit dar știi, nu fac mare caz de ea.
Ninge peste toata tara, din ‘banat’ pân la Ploiesti. Este cam blocata tara, chiar si-n ‘gara’ Bucuresti !
)))
așa și trebuie, iosif, să ningă. de-aia e iarnă! cu blocatul … mai complicat. iar sunt nepregătiți.
Apoi nici io n-am făcut caz, doar am zîs.
No, nu-i bai. Înseamnă că am crezut că am apăsat pe “post comment” şi de fapt am dat pe lângă. Ziceam că mi-a nins şi mie cu dor, cu frumos şi mângâiere dar, cititnd rândurile tale, mi s-a părut dintr-o dată şi mai frumos felul frumos în care mi-a nins.
cred că am așteptat lung și mult iarna, așa că bucuria zăpezilor (deși ieri am umblat mult pe jos și n-a mai fost așa de bucurie) mi-a stârnit versurile, potecuță.