ode to my family. dolores o’riordan. ori mai mult decât atât căci ””noi suntem din plămada din care sunt făcute visele/ și scurta noastră viața o întregește un somn” cum spusese marele will în furtuna.
dimineață cu gust de liniște și cafea. vise prelinse molcom pe gând, aceeași mantră cu tina turner (mother whitin, pentru curioși) pe care o lăsasem aseară să-mi curgă prin vene. de o vreme ascult muzică așa numită de relaxare, muzica sufletului, așa cum de o vreme mă caut tot mai mult pe mine în globul de cristal numit viață. realitate. părelnică și iluzorie alegere. o dimineață cu tedex, cu vorbitori de toate felurile și toate limbile. astăzi au fost cuvinte despre familie, despre moștenirea pe care ne-o dau părinții, fie că vrem, fie că nu. cineva spunea că riscul bolilor psihice și al sinuciderii este de 12 ori mai mare la cei care, în copilărie, au suferit abuzuri. stai, nu te grăbi! abuz nu înseamnă numai bătaie, molestare, e mai mult, mult mai mult, din păcate. chiar și o absență este un abuz, unul toxic pentru copilul care, dincolo de neiubirea de sine, învață să se învinovățească și pentru asta. ca pentru multe altele. azi a fost (și) despre realitate și iluzia liberului arbitru. de gândit. și a fost și despre cărți, citit și percepții.
ode to my family. dolores o’riordan. sau alice miller. pentru cei care au citit cărțile ei, știu deja ce spun. alice miller, pe care o datorez ca atât de multe, însemnat de multe altele mariei, vorbește în cărțile sale despre abuzul psihologic al părinților și, până la ea, credeam că virginia satir este vârful meu de lance, acela cu care aveam să străpung fantomele unui trecut pe care astăzi nu-l mai port în spate. fac doar o scurtă paranteză și mai spun că, odată recunoscute fantomele acestea, m-am întors la louise l hay și la oglindă. mai am de lucru, dar zâmbesc și am umerii ușurați.
ode to my family. dolores o’riordan. și scurta noastră viață o întregește un somn. pentru mulți dintre noi acest cântec a însemnat și înseamnă mult. într-un fel mai mult decât conștient ne recunoaștem în el ca într-o oglindă și asta ne tulbură. ne tulbură atât de mult încât spunem că nu, noi nu. e mai ușor să negi și să cari după tine căruța unei dureri nerostite decât să urli. eu, una, am făcut-o mulți ani. urletul se numea cumva mai plastic, îi ziceam creativitate. pentru că noi suntem din plămada din care sunt făcute visele. așa că vă întreb: care vise? ale noastre? ale părinților noștri?
dolores. ode to my family. încă un suflet chinuit ne părăsește, curmând brusc propria-i singurătate. ca și whitney sau prince ori ca și george michael și dolores o’riordan și-a întrerupt singurătatea trecând dincolo. neașteptat, spun unii, surprinzător, spun alții, ignorând cumva strigătul care s-a tot auzit, s-a tot auzit… și scurta noastră viață... dolores a fost oricum, numai puternică nu. ce înseamnă de fapt puternic? să recunoști adevărul așa cum este el? dar oare este de-ajuns? este de-ajuns să știi și să spui? (cât de greu o fi fost să cânte iar și iar aceeași odă, doar ea a știut). eu cred că de-ajuns este atunci când, odată știut și acceptat, poți începe să (te) ierți și să (te) vindeci. să te auzi și să îți asumi ceea ce auzi, ce alegi și ceea ce astăzi știi: noi suntem din plămada din care sunt făcute visele. ale ei s-au oprit.
drum lin în lumină, dolores. și mulțumesc.
sursa foto:salome
Drum lin, Ei!
Ție o cât mai completă acceptare şi uşurință a umerilor…
Chiar a venit timpul să urmăresc ” Umbra”. Mulțumesc!
mulțumesc, dana! aștept să-mi spui cum ți se pare.
cred că e … timpul potrivit.
‘Bastet’ nu pleaca niciodata definitiv, revine mereu mai proaspata, mai fermecatoare, evoluând si învingând timpul, adaptându-se întotdeauna la sistemul universal al spatiului geografic în care-si desfasoara activitatea lasciva de zeita a superbelor feline !
Un week end sublim,draga psi !
sublim este iosif, cu troinele care s-au așternut! la fel să fie și la tine. mulțumesc.
Nu ştiu ce să spun aşa că trimit doar gînduri bune – ţie, aici, iar ei, pe drumul către Eternitate.
Drum lin…
nu prea sunt multe de spus, dragoș, nu-i așa?
Poate că ar fi multe de spus, dar nu de bine – nu de Alice, ci de situaţiile şi evenimentele care duc la durerile astea interioare.
Şi aşa după cum spune o vorbă înţeleaptă, if you got nothing good to say, say nothing.
și mie îmi place mult vorba asta. și mai știu una: aici și acum, trecutul oricum nu poate fi schimbat, dragoș.
Da, şi asta – carpe diem, cum ar veni. Cu condiţia să nu uităm trecutul culcîndu-ne pe urechea asta, fiindcă el indubitabil şi inexorabil influenţează atît prezentul cît şi viitorul. Deşi, uneori, am da un ochi şi-un braţ ca să-l putem uita, sau măcar o parte din el, cea mai întunecată şi rece…
decât să-l tot cărăm în spinare, mai bine l-am lăsa unde-i e locul, dragoș.
eu așa am dedus și efectuez de-o vreme. stea la debaraua lui! 
Măcar cîteva firimituri tot aş păstra prin buzunare – alea mai dulci, desigur.
(am mai zis asta o dată şi s-a pierdut în adîncimile înnegurate ale Internetului distrus…)
erai în spam dragoș (nu știu de ce). de o vreme văd că spamul ăsta e cam flămând…
Au luat-o toate razna de o vreme. Ah şi chestia aia cu cookies mă calcă pe făcăleţ; a naibii grijă mai au “europenii” ăştia să ne avertizeze de nişte nimicuri, da’ nu spune nimeni cîte informaţii personale şi private se
furăadună prin toate mijloacele posibile. “Oh, vai, cookies”… Pff!Vezi de ce mi s-a luat de “dat raportul”?
Mnoh, şterge-l pe primul că ocupă spaţiu degeaba.
o să șterg, dragoș. o să șterg.