voiam să rămân în septembrie,
ca într-o acoladă cu umerii goi,
ca în mine însămi, rotund
și copilărie
voiam să rămân în septembrie,
sub cascade de frunze palide
și curgând
voiam să aud toamna râzând
de pe-un deal mirosind a părere,
de pe-o ușă aproape ghicită,
voiam să rămân, ce copil,
cu tăcere vopsită
voiam să rămân în septembrie
ca o pagină albă, tremurând,
voiam să te-aud fredonând
a cerneală sub vânt.
voiam să rămân în septembrie
în jumătatea de aur a toamnei,
la adăpostul frigurilor,
dulce codană.
voiam să rămân în septembrie
ca un gând.
ca o toamnă vopsită la soare
veghind.
de pe-un deal mirosind a tăcere,
de pe-o ușă a nopții, zidită,
voiam să rămân, ce mirare
iubire- iubită.
… no comment! Ok?
Tomnatice iubiri sau iubirile toamnei – undeva, cîndva, cumva rămînea-vei iubită.
este alegerea ta, dana.
doar un septembrie inspirat de nina cassian, dragoș.
”voiam sa raman in septembrie
pe plaja pustie si palida,
voiam sa ma-ncarc de cenusa
cocorilor mei nestatornici
si vantul greoi sa-mi adoarma
in plete cu apa navoade;
voiam sa-mi aprind intr-o noapte
tigara mai alba ca luna,
si-n jurul meu – nimeni, doar marea
cu forta-i ascunsa si grava;
voiam sa raman in septembrie,
prezenta la trecerea timpului,
cu-o mana in arbori, cu alta-n
nisipul carunt – si sa lunec
o data cu vara in toamna…
Dar mie imi sunt sorocite,
pesemne, plecari mai dramatice.
Mi-e dat sa ma smulg din privelisti
cu sufletul nepregatit,
cum dat mi-e sa plec din iubire
cand inca mai am de iubit… ”
Într-un astfel de septembrie aşa vrea şi eu să râmân. Dar ca ăsta nu găsesc.
aş vrea să rămân… aşa-i când faci 3 lucruri în acelaşi timp
ops:
să-ți fie septembrie fix pe sufletul tău, potecuță!
O,ramâi…ca-ti sta bine sus între frunzele îngalbenite,pisicut dragut !
fi-voi, iosif! în pom!
mulțumesc!
Așa, îmbrăcată în cuvintele tale, parcă îmi place și mie de doamna toamnă…
Mai ales cu „darul” dintre frunzele galbene! 
da, da… prețios dar dintre frunze!