cracovia. o dragoste cu iz medieval născută într-o toamnă de chihlimbar. un colț de lume unde, odată ajuns, îți vei dori să te întorci iar și iar ca să descoperi încă o dată strălucirea vechiului oraș polon, legendele și poveștile lui care se dezvăluie încet celor curioși. și sunt foarte mulți cei care trec porțile acestui oraș miraculos în care cel mai bun mijloc de transport rămâne propriul pas, îngâduind astfel privirii să se bucure, să se uimească și să descopere poveștile fiecărui loc întâlnit.
cracovia de astăzi mai păstrează încă strălucirea de odinioară, aceea de dinaintea renașterii, când universitatea ei atrăgea multe dintre mințile luminate, împletită cu povestea înroșită de sânge a cartierelor evreiești, unde aproape fiecare casă își are lacrima ei ascunsă, căci cracovia va rămâne în istorie drept locul în care oamenii au suferit și au murit înainte ca oswiecim să devină auschwitz.
și, trecând la pas pe străzile care parcă toate duc spre rynek glowny, cea mai mare piață medievală din europa, aproape că ajungi să înțelegi de ce acest oraș a dat lumii unul dintre cei mai iubiți capi ai bisericii catolice, cel numit Ioan Paul al doilea. de altfel statuia lui străjuiește atât centrul papa ioan paul al doilea, vizitat de amândoi succesorii săi, cât și catedrala din castelul wavel, locul în care a devenit episcop de cracovia, o bijuterie arhitectonică ridicată în timpul lui wladislav cel scund și a lui cazimir cel mare, care adăpostește mormintele regilor poloni, ale scriitorilor săi de seamă, mausoleul sfântului stanislav ce datează din 1630- patronul spiritual al poloniei și este înconjurată de nu mai puțin de 18 capele. pe străzile cracoviei te întâlnești des cu tinerii studenți la teologie, cu călugării franciscani, măicuțele de la sfânta katerina și preoții care se amestecă tăcuți printre turiști.
cracovia. o reîntâlnire cu bijuteria de chihlimbar, poate în cel mai potrivit moment, acela al vacanței de paște, inventând o nouă tradiție, aceea a bucuriei de a merge mult, pe jos, de a vizita și a descoperi și redescoperi frumusețea locurilor pe unde oamenii de dinaintea noastră au ridicat atât de multe frumuseți: cel mai vechi clopot al europei, clopotul zygmut ne-a vestit Învierea atât de multe- ale orașului. voi păstra multă vreme în suflet acest moment în care un cântec de clopote se auzea de pretutindeni în noapte.
mi-a fost dor de cracovia și-am trecut munții tiviți cu zăpadă ai tatrei mari ca să ajung din nou la ea. este și astăzi la fel de frumoasă ca atunci când am descoperit-o, așa că m-am întors cu multe povești.
Hristos a Înviat! și bine v-am regăsit.
Adevărat a Înviat! Bine ai revenit cu povești! Deci, ai avut o vacanță deosebită ce-ți va încălzi sufletul multă vreme.
așa cum vă spusesem deja, dana. știam ce mă așteaptă în cracovia, știam de ce am ales revederea ei. impresionante au fost, de data aceasta, clopotele din noapte.
Adevarat a Inviat!
Un loc deosebit, intr-un moment deosebit!
Astept povesti deosebite, asa cum le glasuiesti tu!
Bucurii, senin si sanatate, draga Psi, iti urez cu drag!
săptămână luminată și senină, suzana!
vor veni și poveștile, curând și pe rând. mulțumesc.
Mulţumesc că nu ne-ai uitat şi ne-ai adus şi nouă aer de vacanţă, iz de Cracovia şi senzaţia aia de bine cum numai în vacanţă poate fi!
și e doar începutul, potecuță. am să vă povestesc pe îndelete reîntâlnirea cu acest oraș.
nu as fi avut ca si obiecti turistic orasul asta dar asa de cald l ai descris ca as mi ar placea sa mi plimb pasii pe acolo.
o alegere inspirata sa petreci sarbatorile ca turist
cracovia nu înseamnă doar auschwitz, vavaly! multă vreme ea a fost una dintre capitalele luminate ale europei, umbrită apoi de renaștere, dar strălucirea ei se mai vede și astăzi. eu mi-am dorit s-o revăd și cred că a fost un moment mai mult decât potrivit.