semne de vânt. dezlegare de ploaie pe un cer roşu.
un om trece prin mintea mea, cu paşi rari, egali. poartă pe mâini cătuşele evoluţiei şi la gât o cruce mare, din lemn ars de candelele ce l-au vegheat. în jur miroase a tămâie arsă şi a primul om, născut dintr-o coastă a timpului, un om ce şi-a lepădat chipul de animal, visând la îngeri. poartă un costum scump şi o barbă albă, ca de sfânt, deşi numai barba pare astfel, din om sar scântei, apropiindu-l şi mai mult de teluricul ce zace în el.
ceva mai încolo, o femeie ţine în mână un şarpe ce seamănă cu un măr. roşu. o maimuţă, femeia, cu rochie verde şi sandale cu toc înalt, dezvelindu-i gleznele fierbinţi, trece strada cu o icoană în braţe. şarpele se zvărcoleşte, dar nu o poate ajunge, bărbatul o vede şi tresare. o dâră de parfum ca un păcat îi cheamă pe amândoi. aleargă. om şi maimuţă devin una. din cer coboară repezi fulgere, luminând chipul îngerului ucis.
plouă roşu a cruce peste pământ.
– facă-se voia Ta, Doamne!
o lacrimă mare cutremură pământul, un fulger desparte om de maimuţă, femeie de bărbat. pe străzi liniştea coboară cu paşi repezi, ca o ploaie, la început măruntă, mai apoi tot mai adâncă, o ploaie apocaliptică, iar vântul o însoţeşte cu furia lui, măturând totul în cale. linişte şi vânt. ploaie roşie peste îngerul căzut. din inima lui se nasc litere, din aripile lui se desprind pagini întregi , scrise mărunt, evoluţia omului.
în mica lui încăpere, un călugăr cu ţeasta rasă se roagă, rostogolind cuvintele cu glas răguşit. pe masa mică, luminată strâmb de o lumânare aprinsă, aproape consumată, cartea lui darwin se îmbrăţişează cu biblia.
linişte, vânt, ploaie. îngerul devine lumină, cele două cărţi devin una, călugărul plânge, mama lui îl veghează. om şi maimuţă, femeie şi bărbat dorm somn fără vise. timpul macină, mestecă cu dinţii lui mărunţi clipele de nisip. o mie de întrebări ne leagă şi ne dezleagă de semnul crucii.
… cred într-unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor. şi mai cred în Om şi în binele din inima lui, în evoluţia lui.
Dacă am rămas fără cuvinte te superi…?
Nu-mi vine să cred.
Nu-mi vine să cred: ai scris cu majuscule!!!
Eu am senzaţia că din ambele teorii – creaţionism şi evoluţionism – lipsesc (în mod intenţionat, aş specula) informaţii care să facă lumină asupra Adevărului. Iar alăturarea sau întrepătrunderea lor nu ajută, din păcate.
Dar la cîte miliarde de alte mici probleme avem noi ca specie, de ce oare ne împiedicăm tocmai de chestiunile astea majore…? Eu zic că întîi mături casa şi cureţi grădina de uscături, abia apoi descui poarta şi chemi musafirii.
ba să-ți vină, dragoș. pentru că sunt cuvinte pe care le scriu numai cu majusucle.
și cred că știai. facem și curat, facem și manuscrise…
Important e să facem. Bine.
Şi, uneori, să simţim cu majuscule, chiar dacă e vorba “doar” de cineva de lîngă noi – indiferent de distanţa fizică.
Spor la curăţenie şi la manuscriere!
cu-curățenia am gătat: era cam prăfuit jeamu’ de la bucătărie și nu mă vedeau bine vecinii când ciumam.
manuscrierea, dragoș, în mod oficial, se dă startu’ pe 7 april. pentru că pe-un alt 7 să dăm la cetit ochilor mai luminați și pe-un alt 7 să dăm bun de tiparniță.
deocamdată la proză scurtă și poezii. sturmkaiserin se mai scrie. încă. pfii…
Mi-au placut aceste cuvinte, esenta comprimata de timp si fapte, cu o concluzie care vine
aproape firesc, in care si cred si vreau sa cred, desi suna a contradictie, cumva…
Multumesc mult! Zile minunate de primavara sa ai, draga Psi!
Cu-cu-bau cu vecinii, car’va’zică? Mnoh, tre’ să aibă şi ei o hocupaţie, bieţii.
Şi zi, ai văpsit geamur’li ori le-ai făcut vitralii? 
Cu scrier’li văd c-ai dat-o în simboale cabalistice triple-seven sau doar i-ai arătat lu’ Aghiuţă deş’tu, făcînd mişto de-al lui 666.
Să fie într-un ceas bun! 
Cu împărăteasa o mai fi timp de adăugat şi cizelat. Că dacă n-am tinde spre perfecţiune în ciuda certitudinii că n-o vom atinge niciodată, la ce ne-am mai zbate sufletele pe astă lume…
la sturmkaiserin încă scriu. parcă aș fi ghilgameș și epopeea lui!
culmea, o scriu pă caiet cu le stilo’ așa că mama zmeului o să aibă chef să pună în format helectronic. 
mulțumesc și eu, suzana.
poate că doar sună a contradicție, mai cu seamă în tabăra intransigenților. eu așa cred.
Am vrut să zic ca Dana mai ales că ai zis că nu te superi.
Tare mi-a plăcut! Tare-tare. Iar cu şarpele ăla care seamănă cu un măr, m-ai tooopit.
Ce se scrie? Când apare? Dai şi autograf la potecuţă?
cum să mă supăr potecuță? de ce?
se culege manuscrisul deocamdată, se triază operele (in)complete mâțoșești. dar anunț când, ce și cum. și da, îți dau și autograf, sigur că dau?
deocamdată prima zic, pentru că sturmkaiserin, cum ziceam și mai sus, se tot scrie, o să iasă un roman grăsuț cred. sau cu multe tăieturi.
Sicrie, sicrie!
)
Dar să fie gata întîi, apoi om vedea. 
(aşa zicea un turc, cîndva demult, în loc de “scrie, scrie”
Ştiu c-ai tras-o exclusiv în peniţă. O să fie un exerciţiu de răbdare pentru cine s-o încumeta s-o dea la tipar.
Inspiraţie maximă şi baftă cu prima şarjă!
apoi, scriu dragoș. asta știu să fac, asta fac.
Tu știi că de multe ori lăcrimez citind textele tale? Scrii atât de frumos și adânc și dureros… mare talent ți-a dat Dumnezeu.
mulțumesc, ioana. mulțumesc mult. (desigur că nu știam, dar am aflat acum
)